Când tu ai murit

Iubeam atât de mult, mamă, să te strig
Dar când inima ți-a-nghețat, învăluită de frig
Când mintea-ți viscolea de tunete și blesteme vechi
Nu ți-am mai recunoscut portul, nici chipul bechi.

Nu știam în ce minute ale orei m-ai născut
Dar nu voiam să aflu, căci de mamă nu te-am cunoscut.
Te plimbai adesea pe ceasurile din trecut
Și cu sânge negru, mormântu-ți ai făcut.

Ploaia, cu ale ei lacrimi în dor mă scaldă
Să pot să uit, să pot să mor în iubire calda?
Nu! Îmi este imposibil de furtuna să fug
Mama din tabloul ce doresc să-l distrug…