continuări la începuturi

„păsări ce zboară în cârduri

pe-al amurgului infinit, 

o iubire printre rânduri 

mult trăită negreșit.

corcoduși senin înfloriți, 

semne de existență, 

atâția autori necitiți, 

o lină, ușoară absență.

o plimbare cu bicicleta

prin vântul primăvăratic, 

un băiat ce nu înceta 

cu al lui argument socratic.

o continuă renaștere 

a tot ce reprezentăm:

am început de la facere, 

cu fă ce? reterminăm.

pe același cer soarele și luna, 

steaua nordului, cea fixă. 

eu mă holbez întruna, 

nu mai sunt chiar așa tristă.

mărunte amănunte divine

peste tot unde-ntorc capul, 

poate nu mă pot abține 

să îl iert chiar și pe dracul.

cu ochii închiși sau deschiși 

priveliștea-i frumoasă tare. 

în ger sau în tăciuni aprinși 

de ură tot nu-s în stare.

ciori unite, omniprezente. 

le observ de ceva timp:

ele par mereu atente, 

nu depind de anotimp.

eu merit să iubesc viața 

și ea să fie iubită. 

întorc către soare fața

nu mai vreau să mai fiu tristă.”

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.