continuări la începuturi
„păsări ce zboară în cârduri
pe-al amurgului infinit,
o iubire printre rânduri
mult trăită negreșit.
•
corcoduși senin înfloriți,
semne de existență,
atâția autori necitiți,
o lină, ușoară absență.
•
o plimbare cu bicicleta
prin vântul primăvăratic,
un băiat ce nu înceta
cu al lui argument socratic.
•
o continuă renaștere
a tot ce reprezentăm:
am început de la facere,
cu fă ce? reterminăm.
•
pe același cer soarele și luna,
steaua nordului, cea fixă.
eu mă holbez întruna,
nu mai sunt chiar așa tristă.
•
mărunte amănunte divine
peste tot unde-ntorc capul,
poate nu mă pot abține
să îl iert chiar și pe dracul.
•
cu ochii închiși sau deschiși
priveliștea-i frumoasă tare.
în ger sau în tăciuni aprinși
de ură tot nu-s în stare.
•
ciori unite, omniprezente.
le observ de ceva timp:
ele par mereu atente,
nu depind de anotimp.
•
eu merit să iubesc viața
și ea să fie iubită.
întorc către soare fața
nu mai vreau să mai fiu tristă.”