omagiu către câmpul cenușiu

mintea mea este un șir de fire care
mă electrocutează permanent,
îmi invadează vasele de sânge, de la vene și artere
pâna spre capilare și continuă până la
expunerea celorlalte organe,
norul înnegrit îmi consumă mintea la fel cum eu consum telefonul atunci când timpul îmi permite ore de recreere,
fiecare parte a corpului este unul dintre eroii de la Termopile iar terenul de luptă este un câmp plin cu șanțuri,
binoclurile soldațiilor modernizați nu sunt curățate, ei nu pot privi detaliile de pe câmpul de luptă, iar totul se produce în zadar.
amalgamul de emoții este echivalentul centralei nucleare de la Cernobîl –
când paznicul a încetat să mai fie responsabil, dezastrul s-a produs.