Strigare

În mine încă se vorbește despre tine

În gânduri, în corp, în suflet.

Tot ce mă cuprinde arde după ființa ta,

După zâmbete înșelătoare și îmbrățișări deșerte.

•

M-am gândit să ard tot ce-mi amintește de noi,

Dar aș putea eu oare să ard izvorul

Ce ne-a șerpuit dragostea sau

Frunzele copacilor ce ne dansau în jur?

Frumusețea florilor ce mi le ofereai odată

Sau locurile în care ne plimbam

Cu un singur suflet?

Ochii tăi erau chiar cerul, iar buzele tale

Toată cântarea lumească.

Brațele tale erau căldura soarelui

Ce mă îmbrățișau mereu mai tandru,

Dar mai amăgitor mereu.

•

Dacă ar trebui să ard ceva să nu

Îmi mai amintesc de tine,

Aș fi ori eu, ori lumea-ntreagă.