Ghinion

Pășesc pe bucățile de sticlă,

Rămase-n urmă, date uitării;

N-au făcut nicio greșeală,

Dar au căzut pradă așteptării.

•

Oglinda mai are doar rama

Plină de praf și lacrimi amare;

S-a terminat și cu drama,

Am crezut că mi se pare.

•

S-a dezlănțuit ce unii numesc iad,

Dar eu îi spun doar furie oarbă;

Am ajuns în brațele ei să cad,

Credeam că vina o să-mi absoarbă!

•

M-am lăsat controlată de emoții,

Ce trist, n-aveam habar de consecințe.

Nu puteam nici să caut soluții,

Fără să pot avea parte de suferințe.