Ce n-aș da să merg acasă…

Mi-s râurile ocupate

De pești și broaște cântătoare,

Mi-e cerul împânzit de stele

Și pământul, de fecioare.

 •

Mi-s munții încărcați de vise

Și câmpiile, de-amor,

Mi-e zâmbetul atât de dulce

Ca și glasul de cocor.

 •

Mi-s gropile atât de goale,

Nu le umple nici furtuna,

Mi-e toată patria-nlăcrimată

Acum și pentru totdeauna.

 •

Mi-s versurile cam naive,

Cine-ar vrea să le citească?

Mi-e toată inima pustie,

Ce n-aș da să merg acasă…