janes?
„noi ne-am născut greu, din cărbune încins:
greu de împământat, și mai greu de atins;
și din ciuperci bătrâne, pline de secrete,
rădăcini nevăzute, însă omniprezente;
ce cresc în orice condiții, foamete și jeg.
mai mult decât oricine, formează un întreg.
imposibil de șters de pe a pământului față:
născuți nu să murim, ne-am născut pentru viață!
printre cântec trist, de vechi acordeon.
piele închisă, în noapte, devin cameleon.
acasă-n întuneric, în lumină, acasă nicăieri,
acasă oriunde, de fapt, căci nu suntem stingher.
cât e văzduhul sus, meleagu-i al nostru!
nu punem la câini lanț, și nici la cai căpăstru.
popor paradoxal, prea frumos să se prăpădească;
greu de echilibrat, prea liber să trăiască.
viață greu de înțeles pentru oricine străin:
nu poți explica strugurele, cui doar cumpără vin.
desculțe, în fuste lungi, în sublimul soare,
s-aud cântece gălăgioase, bătute din picioare.
ale noastre fuste, prala, s-or tot ține de șotii;
dar corb la corb nicicând nu-și scoate ochii.”