Năpasta

Roagă-te molcomit,

semnează-mi sentința la moarte și aruncă-mă jivinelor –

trage! Aduceri aminte gem sub colți de coioți

necruțători fluturii s-au îmbătat tu es malade

Țipă! Vorbele s-or sparge de ceruri à la fin du mois!

Caii dau iureșul peste sterul-ți încovoiat de nevoi ca pe un izlaz

verde în toiul primăverii ce a uitat să vină.

Zăpada e neagră și cântă broaștele în surdină – scârțâie crucile

sub noianele grele – tu es malade, urlă! Apasă trăgaciul

de vină-i un amour aveugle!

Mâine în luptă, cadă capul sub povara albastră de nu-mă-uita

și inima să atârne pe un vârf de lance – cădere!

Icoana visului neatins scrijelită în tranșee – necesar să nu cauți

leac pour amour est la feuille l’absinthe, durerea neîndulcită

în noaptea fricii viscerale te-o purta dincolo de aștri –

abisul păcatului milenar te-a absorbit – tu es malade

roagă-te molcomit, zborul s-a frânt!