Dragi cititori, astăzi facem cunoștință cu super-artiștii-eroii care stau în spatele frumosului proiect @atoma_art_community
1. O bună parte din artiștii din România cunosc deja proiectul vostru; cu toate acestea, persoane de pretutindeni aplică mereu pentru un loc în acesta. Care este secretul? Cum reușiți să aduceți artiștii de partea voastră?
Nu am o idee clară despre ce motivează lumea să adere la proiect sau să rămână în comunitate, întrucât sunt sigur că fiecare artist are propriile motive pentru a fi aici. Însă tind să cred că majoritatea se aliniază cu valorile pe care comunitatea încearcă să le promoveze și simt cumva că ceea ce facem e ceea ce au nevoie. Accentul la noi care pe tot timpul pe inclusivitate, diversitate, cooperare, respect, feedback, reciprocitate. Încercăm să încurajăm arta indiferent de nivelul de experiență al artistului, să vedem valoare în orice creație și să lucrăm împreună pentru a ne îmbunătăți și inspira unul pe altul. Chiar să punem resurse în comun, fie ele cunoștințe, contacte, idei sau orice altceva. Pentru unii, asta e ce caută. Pentru alții, nu, iar asta e în regulă. Nimeni nu e obligat să rămână cu noi și înțelegem că nu putem împlini nevoile și așteptările tuturor. Dar vrem să fim deschiși față de oricine, oricând. Arta și cultura din România sunt și așa amărâte, așa că vrem să aducem o atitudine sănătoasă măcar, să fim critici fără să fim elitiști, să fim primitori, toleranți, dar să încurajăm studiul și perseverența, munca și creativitatea deopotrivă. Când artiștii ni se alătură, mai ales pe termen îndelungat, cred că rezonează cu una sau mai multe dintre aceste valori.
2. Despre Atoma Art știm că este un proiect destinat artiștilor; sunt curioasă: cum a luat naștere acesta? Cine a venit cu ideea și cât de greu a fost la început? Ați avut parte de susținere / ajutor?
În liceu am luat parte la un cenaclu micuț coordonat de o profesoară de română, Mariana Cîlț. Mi-a plăcut faptul că aprecia absolut fiecare creație împărtășită, chiar dacă avea nevoie de multe îmbunătățiri, și oferea sfaturi în acest scop. Mai mult, putea participa orice artist, fie că scria, picta, cânta sau machia. Am vrut să continui experiența asta la facultate, însă în politehnică nu exista ceva de genul. Deși am fost descurajat la început și mi se spunea că nu voi găsi artiști aici, am adunat repede un nucleu micuț de artiști care căutau la rândul lor validare și socializare. Începutul a fost deosebit de dificil, întrucât exista des conflict. Unii căutau doar validare, indiferent de nivel, alții doar critică profesionistă, toți aveau idei diferite despre artă și ne-a luat timp până să învățăm că toate aceste viziuni pot coexista. A fost o fluctuație constantă de persoane la început, dar la final au rămas câteva foarte dedicate ideii de comuniune, deschise să accepte diferențele, și de atunci încolo am avut doar un aport pozitiv, întrucât oricine venea era întâmpinat de o atmosferă primitoare, care putea să ofere și critică, și validare, și încurajare, și sfaturi. Dar mai ales un mediu în care să nu te simți judecat pentru tematica abordată, stilul abordat sau nivelul în artă. Din exterior nu am avut susținere decât foarte târziu, și tot de la alte comunități și proiecte asemănătoare, tot underground. Am început în noiembrie 2018 și primul parteneriat clar a apărut în august 2021 printr-o colaborare timidă de promovare reciprocă cu Șangri-La Artistic Ground. În timp ne-am găsit mulți parteneri, dar cam toți în sfera de proiecte cumva independente, cum e și Artă de patru dimineața, dar nimic consistent de la vreun organism potent financiar sau logistic, fie el de stat sau privat.
3 .Întotdeauna veniți către comunitatea voastră cu proiecte fresh, ingenioase, întâlniri fizice și muuulte postări interesante. Toate acestea, cu siguranță, au fost gândite de o echipă întreagă. Te rog să-mi povestești despre STAFF-ul Atoma. Cine sunt super-artiștii-eroii care stau în spatele a tot ceea ce se vede?
Toți suntem voluntari. Până prin 2020 m-am ocupat în mare parte singur de tot, dar nu făceam nimic în afară de câteva postări răzlețe și întâlniri. Pe lângă susținerea continuă, am primit ajutor în următorii doi ani de la Ioana Bojincă, Ioana Huțupașu și Raluca Radu, care au fost membre încă de la începuturi, la primele evenimente și colaborări. Dar doar din 2022 încoace ne-am format o echipă clară și ne-am împărțit responsabilitățile, când am realizat că nu mai pot face singur totul. Acum suntem 12 persoane în organizare. Încă nu avem o separare clară a atribuțiilor, de cele mai multe ori când avem task-uri noi se oferă cine poate și cine vrea să le facă, întrucât e o muncă neplătită și nu putem obliga pe nimeni să lucreze pentru noi. Dar cred că e corect să spun, și nu m-ar contrazice echipa, că 90% din munca depusă în comunitate a fost a mea. Nu mă mândresc neapărat cu asta, întrucât am suferit mult din cauza suprasolicitării și cred că asta ne-a învățat pe toți, dar mai ales pe mine, cât de important e să ai o echipă de încredere. Și e nevoie de timp, dedicare, comunicare. Nu știu dacă aș vrea ca proiectul să devină formal, cu angajați full-time, cred că ne-ar îndepărta de la atmosfera și viziunea noastră non-ierarhică, dar pe viitor planul este să împrospătăm la fiecare șase luni echipa de organizare în funcție de ce nevoi avem și cât de motivate sunt persoanele să se implice. În momentul de față unele părți din proiect nu-mi mai aparțin direct, întrucât apar idei noi din comunitate și prefer să las persoanele cu idei să le pună în aplicare singure, iar eu să ofer doar consultanță și o parte din experiență. Sunt multe persoane cărora ar trebui să le mulțumesc pentru munca depusă, dar la final de zi cel mai mult ar trebui să le mulțumesc celor peste 100 de artiști care au încredere suficientă în ce facem cât să rămână și să se implice, fie și cu un share la o postare. Nu știu ce alte detalii să dau, întrucât nu vreau să stric două surprize care țin de extinderea echipei. Prima are legătură cu o fuziune administrativă cu o altă comunitate, iar alta cu preluarea integrală a unui proiect independent care va ajunge în administrarea noastră, mai exact o revistă. Însă vom anunța despre aceste aspecte, pe larg, la timpul lor.
4. Dacă tot vorbim despre echipă, mi-ar face plăcere să aflu despre tine – omul. Spune-mi câteva detalii legate de tine (ce tip de persoană ești, unde studiezi / lucrezi, ce îți place să faci în timpul liber, care sunt pasiunile tale, etc.)
Cred că sunt o persoană care lucrează mult la relația cu sinele. Încerc mereu să devin o versiune mai bună a mea și mai ales să devin o versiune care să își poată găsi ușor locul. Lucrez mult în a deveni mai înțelegător, mai atent, mai răbdător, mai calm și mai deschis. Alte persoane m-au descris drept corect și riguros, ceea ce e adevărat, cred. Sunt și foarte organizat, calitate pe care mi-am dezvoltat-o puternic conștient, mai mult pentru a-mi combate fricile. Nu am o problemă cu mediile haotice sau instabile, sunt conștient că multe lucruri sunt în afara limitelor mele, dar vreau să simt că mă am pe mine în control. Am studiat calculatoare la politehnică și m-am specializat pe sisteme încorporate. Am făcut puțină cercetare și în calculatoare cuantice, dar m-am oprit întrucât domeniul e încă la început la noi și n-am simțit că pot contribui aici. Am găsit de lucru pe specializarea mea și îmi place mult ce fac, anume scriu cod pentru procesoarele din mașini. În momentul de față lucrez pe un proiect din sfera ADAS, adică sisteme avansate de asistență pentru șoferi care au rolul de a crește siguranța în trafic, inclusiv prin sisteme de șofat autonome. N-am ascuns însă niciodată că visul meu e să am o florărie. Mă pasionează natura, mai ales pietrele, florile și păsările, dar și istoria sau arta, în special poezia. Nu-mi plac zilele caniculare și multe alte lucruri despre care nu voi vorbi aici. Nu prea am timp liber, dar când am îmi place să îl folosesc pentru a-mi hrăni pasiunile despre care am vorbit. Partenera mea este persoana mea preferată. Suntem împreună de patru ani și trăim împreună de trei ani. Avem un motan pe nume Cenușă. Pe lângă Atoma Art Community colaborez și în alte proiecte de artă care mi-au devenit foarte dragi, precum Șangri-La Artistic Ground, Săfițicuminți, revista Tuș, Mezomorf, dar și festivalul Bucharest Stickerz Fest.
5. Chiar dacă este o muncă enormă în spate, sunt sigură că există și satisfacții. Aș vrea să știu: care este lucrul de care te bucuri cel mai mult legat de acest proiect?
Cel mai fericit mă face atunci când simt că artiștii își găsesc locul aici, că se simt acceptați și validați, dar și când îi văd că progresează și au realizări. Mă bucură atunci când aflu că se leagă prietenii, colaborări, suport reciproc, că își distribuie unul altuia conținutul artistic sau că discută constructiv fără să existe vreo încurajare din partea mea. Faptul că în lumea asta amărâtă și underground formăm legături în loc să formăm antipatii, punem preț atât pe o competiție non-destructivă cât și pe colaborare, sau faptul că la final de zi cineva simte că indiferent de nivel, stil sau tip de artă, ceea ce creează e valoros prin propria existență. Îmi place să le spun artiștilor că nu au cum să aducă valoare negativă sau să irosească resurse, pentru că oricât de mică, timidă și imperfectă ar fi o lucrare, ea poate face cuiva ziua mai memorabilă, poate aduce cuiva inspirație sau poate stârni, dacă nu emoții, măcar gânduri. Mă bucur că oferim idei, chiar dacă cineva aderă sau nu la valorile sau metodele noastre.
6. Oamenii cunosc Atoma Art prin câteva proiecte de bază, cum ar fi Secret SantArt, care mi se pare o idee grozavă! Cum a apărut aceasta și cum a decurs pe parcursul anilor?
La fel ca multe alte proiecte pe care le-am inițiat sau în care ne-am implicat pe parcurs, a pornit din dorința de a apropia artiști, întrucât uneori ne axăm prea mult în proiectele individuale încât să mai interacționăm cu cei asemenea nouă. Încercăm să ne găsim cu toții calea, în mod natural, însă cred că putem ajunge mult mai departe alături de alții. Iar cadourile sunt atât o oportunitate drăguță de la care să începi niște legături, cât și o provocare de a cunoaște pe altcineva din sfera ta artistică. În mod clar nu toată lumea va găsi un partener de lungă durată prin acest proiect, dar fiecare nou artist descoperit poate să inspire într-un fel sau altul. Mai mult, e un eveniment non-competitiv, care scoate din tine o parte frumoasă, dăruirea. Și artiștii au cu siguranță multe de dăruit și împărtășit fără să caute întotdeauna un câștig. Sper să îl continuăm, deși cu cât se extinde cu atât devine mai complicat din punct de vedere logistic. Poate poți trimite o poezie printr-un mesaj privat, dar când lumea vrea să-și trimită sculpturi sau tablouri dintr-o țară în alta lucrurile se complică, iar anul trecut am avut participanți din zece țări. Mai ales că Atoma se bazează pe voluntari și nu avem o sursă de venit pe lângă donații. Dar am încredere că putem gestiona creșterea evenimentului cât timp artiștii ne sunt alături.
7. Ce poți să-mi spui despre evenimente / proiecte viitoare? Pregătiți ceva în momentul de față sau aveți doar proiecte pentru viitor?
Nu îmi place să vorbesc despre lucruri înainte ca acestea să fie într-o formă gata de prezentare, însă pot spune că avem mereu de muncă, idei, proiecte și colaborări noi. Anul ăsta ne-am implicat în mai multe evenimente colaborative, precum mini-festivalul Habitat23, evenimente de tot felul în cadrul Romanian Design Week, de la ateliere la live painting, am avut expoziții cu vânzare de artă și mai ales am încercat să înțelegem din ce în ce mai mult nevoile artiștilor din comunitate ca să le putem satisface. Plănuim să fim le fel de dinamici și deschiși, dar avem și mai multe surprize despre care nu știu dacă pot vorbi acum. Să spunem doar că ne extindem în zone noi. Cred într-o creștere înceată în care să putem promite doar ceea ce putem face, nu vreau să ajungem să oferim speranțe false. Însă pe plan apropiat și în mod concret, momentan lucrăm la o nouă ediție Atoma Collabs. Vrem să integrăm și în acești ani o relație între parteneri și artiști, ca să oferim un impuls cu atât mai puternic creării de conexiuni noi între diverse sub-zone culturale și între oamenii acestora.
8. Care a fost evenimentul Atoma care, în opinia ta, a avut cel mai mare succes? Povestește-mi cum s-a desfășurat!
Există mai multe evenimente care s-au remarcat fie din punct de vedere al numărului de participanți, al publicului atins sau al rezultatelor, dar prefer să spun că cel mai succes eveniment sunt întâlnirile de comunitate, fie că sunt fizice sau online. Întâlnirile nu au un rezultat general clar, nu căutăm ceva anume, ci doar să ne simțim bine câteva ore împreună, să împărtășim artă, idei, să fim vulnerabili. Poate nu ies întotdeauna perfect, însă ne definesc. Le cunoaștem limitările și încercăm să le depășim, însă credem că oferă în continuare cel mai natural exemplu a ceea ce vrea să fie comunitatea. Sunt teoretic niște întâlniri de tip cenaclu, însă nu se rezumă doar la literatură. Lumea vine și își împărtășește orice pasiune, facem schimb de cărți, vorbim liber, ne arătăm ce am mai desenat prin caietele de schițe, ne spunem ofurile și planurile, criticăm, apreciem, încurajăm. Am avut întâlniri care s-au lungit în diverse locații, la care s-a cântat la chitară, s-a citit chiar proză, s-a pictat, am vizitat expoziții, am avut invitați speciali sau ne-am jucat. La cea mai restrânsă am fost doar două persoane și am avut o discuție plăcută timp de mai multe ore, la cea mai largă am fost undeva peste douăzeci. Chiar dacă la evenimente mai specifice, precum vernisaje ale unor expoziții colaborative din comunitate, am avut mult mai multe persoane și am stat multe ore de vorbă, e plăcut să te vezi cu alți artiști fără vreun scop anume, ci doar din dorința de a simți că provoci sau întreții niște conexiuni. Până la urmă nu suntem nici o pagină de promovare, nici o asociație de organizat evenimente artistice, ci o comunitate. Asta mi se pare mie cel mai important. Alte persoane din organizare pot vedea lucrurile altfel și pot avea alte așteptări, ceea ce e complet în regulă. Dar asta e flacăra de bază.
9. Unde visezi să ajungă Atoma? Cât de departe speri să ajungă proiectul?
Mă feresc să am o perspectivă capitalistă asupra lucrurilor. Ar putea fi un proiect care să se gestioneze în cifre, să zicem că vrem să strângem și promovăm X artiști pe an, să facem Y expoziții și evenimente sau să ne strângem Z urmăritori pe social media. Toate acestea sunt lucruri conexe care nu stau la baza nevoii noastre primare. Am dat peste mai multe persoane din domeniu care încercau să mă convingă că totul se reduce la bani și profit. Le-am dat dreptate și sunt de acord cu ei, totul se reduce la bani și profit, mai ales când vrei să ajungi departe, din păcate nu ai cum altfel, pentru că trebuie să te auto-susții. Dar aș prefera ca această comunitate să-și sisteze activitatea de tot înainte să ajungă să-și planifice proiectele de viitor în funcție de buget. Nu ăsta e scopul a ceea ce am încercat să fac aici. Există suficienți parteneri care fac lucrurile pe model afacere și ăsta e scopul lor. O fac foarte bine, îi respect, îi admir și le sunt recunoscători, mă inspiră și colaborez direct cu ei, mai ales când e vorba de a oferi oportunități artiștilor. Dar atât. Nici nu știu cât voi mai face parte din proiect, ce-i drept, din poziția asta ciudată și destul de neoficială de coordonator. Cred că am găsit suficiente persoane cu aceleași valori și aceeași dedicare ca a mea, în stare să poată coordona activitatea pe viitor, iar majoritatea fac parte din actuala organizare și, poate, următorul interviu care va avea în plan comunitatea nu mă va mai avea pe mine. Poate a pornit totul din ideea și munca mea, dar a devenit ceva independent de mine, ceva în care nu-mi permit să mai ofer direcții, cel puțin nu fără a consulta alți artiști. Sper că va continua mai ales prin amprenta pe care o lăsăm asupra conștiinței colective, prin ideea de comunitate, inclusivitate și diversitate, prin deschidere, dialog și cooperare, prin persoane, proiecte și comunități care duc mai departe valorile noastre fără ca noi să mai fim parte din ele. Și poate e un răspuns dezamăgitor de neclar sau de abstract, însă cred că simbolizează cel mai bine esența comunității.
10. Spre final, aș vrea să-mi spui câteva cuvinte despre colaborarea dintre Atoma Art și Artă de patru dimineața. Cum te-ai simțit pe parcursul timpului alături de noi? Ne-ai recomanda și altor pasionați de scriere & artă?
Colaborarea aceasta, la fel ca multe altele, încă n-a fost exploatată suficient și cred că suntem în stare să oferim un cadrul de legătură puternic pentru mult timp. Însă cu siguranță forma de acum a colaborării e stabilă, deschisă și motivantă. Am interacționat cu mai multe persoane din echipa proiectului Artă de patru dimineața și regret că n-am făcut-o mai mult. Însă având în vedere cât de mult s-au diversificat și fructificat colaborările comunității din ultimul an nu m-ar mira să găsim repede câteva oportunități comune foarte valoroase, și poate chiar am câteva idei în acest sens, doar vor trebui discutate pe larg în spate. Cred că e mai greu să crești de la zero la unu și apoi să faci pași siguri de la unu la zece decât să faci un salt direct de la zero înspre zece și să vezi cât de departe poți ajunge. Dar pot să spun că mă bucură faptul că avem valori comune pe care să putem lucra, întrucât și Artă de patru dimineața e un proiect deschis, incluziv și durabil. Mai mult, e un proiect care ne-a răspuns mereu cu promptitudine și profesionalism când am avut nevoie de ajutor, uneori chiar fără să îl cerem, și sper sincer că acest sentiment de apreciere e bilateral. Aș recomanda proiectul cu siguranță, în primul rând în cadrul comunității, unde am făcut-o deja în repetate rânduri, dar unde cred că încă o putem face sub multe forme noi, și cu siguranță l-aș recomanda și în exterior, urmăritorilor noștrii, fie că vin sau nu din sfera literaturii. Sper ca viitorul să ne lege și mai mult și să ne putem în continuare deschide uși unii altora și unii către ceilalți. Toate mulțumirile și aprecierile Alexandrei, Denisei și către toate celelalte persoane din proiect care au fost dispuse să vadă ce putem construi împreună. Suntem doar la început pe drumul ăsta comun. E un început care mă entuziasmează, totuși.
Mulțumim frumos, Atoma, pentru interviul acordat! A fost o plăcere și o onoare!