Becul
Eu sunt becul din casă pe care îl uiți aprins mereu,
Stau și aștept să mă stingi
Până mă ard și nu mai pot fi aprins
Și ajungând la gunoi, scap în sfârșit de mâna
Care apăsa pe întrerupător fără să mai apese din nou
Gândindu-se că voi rezista așa o veșnicie,
Că energia nu se va consuma niciodată
Și voi fi aprins și zece ani mai târziu cu aceeași
Intensitate.