Becul

Eu sunt becul din casă pe care îl uiți aprins mereu,

Stau și aștept să mă stingi

Până mă ard și nu mai pot fi aprins

Și ajungând la gunoi, scap în sfârșit de mâna

Care apăsa pe întrerupător fără să mai apese din nou

Gândindu-se că voi rezista așa o veșnicie,

Că energia nu se va consuma niciodată

Și voi fi aprins și zece ani mai târziu cu aceeași

Intensitate.