O iubire

Era vreme urâtă în București,

Dar noi ne iubeam la colț de stradă.

Dragostea noastră era ca o cascadă,

Născută din două inimi cerești.

•

Noi ne-adoram în orice vreme

Și ne purtam ca doi necunoscuți,

Care de la prima întâlnire sunt cusuți

De-o pană ce scrie poeme…sau blesteme.

•

Nu știu ce a fost povestea noastră

O fatalitate sau o întâmplare pură,

Poate doar pe linia vieții o cotitură

De amintiri ce le-ngân de la fereastră.

•

Acum, la ani îndepărtare 

Ne întâlnim din nou la malul Dâmboviței,

Însă iubirea face loc neputinței

De a căuta o nouă îmbrățișare.

•

Te-am iubit, Necunoscute,

Poate cum n-am să mai iubesc vreodată,

Dar te-am dat uitării cum ai făcut și tu odată

Inimii mele decăzute.