Crima din California – Partea a XXVII-a
Casa familiei din care proveneau Calia și Tyler avea două etaje și o piscină. Jeannette a intrat în curte prin spate cu ajutorul unei chei pe care o avea Milan. Cei doi nu schimbaseră multe cuvinte, dar el o sfătuiseră să intre mai repede în locuință ca să nu fie văzuți de vecini. Casa era mobilată frumos, dar aceste detalii nu o interesau pe doamna comisar.
— De unde începem să căutăm dovezi împotriva lui Tyler? o întrebase Milan.
— Mergem în dormitorul lui.
Făcuseră cum spuse Jeannette și urcaseră pe scări. Tyler avea o cameră albă cu postere în care erau motociclete și fete frumoase. Era foarte multă dezordine și haine împrăștiate pe pat.
— Poate că s-a grăbit să plece undeva, spuse Jeannette.
— Camera lui este mereu așa.
Nu găsise nimic în camera lui Tyler, a Caliei și nici în cea a părinților. Doamna comisar se supărase și lui Milan îi păruse rău pentru starea acesteia. Jeannette voia să coboare scările, așa că se întoarse spre Milan și îi zise să plece. Când se întoarse pășise greșit cu piciorul, deoarece avea tocuri și căzuse. A ajuns la parter cu o lovitură la cap, dar era conștientă. Milan se speriase și coborâse scările imediat.
— Sun imediat ambulanța.
Era îngrijorat să nu pățească ceva doamna comisar, dar aceasta avea doar o julitură.
— Nu suna pe nimeni! Mă simt bine. Caută un bandaj pentru julitura mea, te rog!
— La spital te vor îngriji mai bine, îi replicase Milan.
Doamna comisar îl refuzase, iar el căutase bandaje. Jeannette stătea întinsă pe canapea, iar după câteva minute era bandajată de către Milan.
— Îmi pare rău că ai căzut.
— Nu este vina ta, îi răspunde Jeannette cu o voce joasă.
Milan îi puse o pernă sub cap și doamna comisar se odihnise pentru câteva secunde. O privise și îi păruse și mai rău pentru că o supărase mereu.
— Unde ai găsit bandajele, Milan?
Cei doi erau în living, iar el se uita în locul de unde le-a luat.
— Le-am găsit pe masă lângă o cameră.
— Ce cameră?
Milan îi arătase că era un hol care ducea spre o altă parte a casei. Astfel, în living era și bucătăria, iar lângă ea se aflase holul respectiv. Jeannette se ridicase imediat și se duse pe holul respectiv, dar ușa camerei era închisă.
— Știi cine stă aici sau ce se află?
— Știu că mai stă tatăl lor uneori, zise Milan ușurat.
Doamna comisar îl privise nervoasă, deoarece Milan a uitat să îi zică acest detaliu, iar după aceea realizase și el acest lucru.
— Scuze, dar ne-am grăbit să ne uităm sus și imediat ai căzut!
Milan avea dreptate și Jeannette îl crezuse, deoarece se îngrijorase pentru ea.
— Ușa nu se deschide. Găsești ceva cu care să o deschizi sau o spargem?
Cei doi nu găsiseră nimic, iar Milan o sparse în cele din urmă. Înăuntru se afla un birou, un dulap, un laptop, o canapea mică și un covor.
— Ce parolă are laptop-ul acesta? întrebase Jeannette când puse mâna repede pe el.
— Nu știu, dar hai să ne uităm în dulap mai repede!
Găsiseră niște dosare, dar fără niciun folos.
— Milan, acolo sunt cazuri rezolvate de F.B.I., iar nouă ne trebuie dovezi împotriva lui Tyler.
Doamna comisar era agitată și era sleită de puteri. Milan se apropiase de ea și își schimbase imediat privirea.
— Jeannette!
— Da.
— Uită-te în spate!
Jeannette era speriată și așa făcuse. În spatele ei era un seif pe care nu îl văzuse și brusc i se schimbase privirea.
— Hai să aflăm cifrul lui și să îl deschidem mai repede! Ești sigur că ei vin diseară?
— Da, mi-au zis că se vor duce la o petrecere de familie.
Doamna comisar înțelese și se ușurase. Tastase niște combinații de cifre, dar nu mergeau.
— Pun data la care tatăl lor a început să fie șef la F.B.I.
În zadar, deoarece nu era bună, iar Milan o sfătuise să pună data căsătoriei părinților celor doi. Nici aceasta nu merse.
— Pune data de naștere a Caliei!
— Poftim?
— Tyler de când a venit nu se înțelege cu tatăl lui și nu știu dacă este din cauza crimei, dar tot o favorizează pe Calia mai mult și îi face toate poftele.
Jeannette îl privise în ochi și îl rugase un singur lucru:
— Tastează data ei de naștere, te rog!
După câteva secunde, ochii lui Jeannette sclipiseră de bucurie, deoarece seiful se deschise. Erau bani, alte documente și un pahar într-o plasă. Doamna comisar luase foile și le răsfoise, găsind infracțiuni comise de Tyler cu drogurile și alte bătăi din club care au fost mușamalizate. Milan era uimit ca Jeannette și o întrebase care este treaba cu paharul.
— Sunt amprentele lui Tyler și A.D.N.-ul Minei pe el.
— Poftim?
— Mina a băut ceva, iar astfel a murit. Așa a fost otrăvită.
Milan era uimit de cele întâmplate și de cât de departe a mers Tyler.
— Jeannette, acum poți să îl arestezi pe Tyler și totul va fi bine.
— Dacă nu erai tu nu reușeam. Mulțumesc!
Doamna comisar îl luase în brațe. Privirile lor s-au întâlnit în camera întunecată, iar Milan o apucase de spate și o apropiase de el. Buzele lor se apropiau unele de altele, dar viitorul sărut fusese întrerupt de auzul unei uși care se deschise.