Nonsens

Pe umerii aceștia cruzi

Port o cruce blestemată

— Cine a murit? întrebi.

— Sufletul de altădată.

•

Mă privești ca pe-un intrus,

Dar nu regret nimic, copile.

— Ce-ai pățit, de șchiopătezi?

— Port în tălpi chipuri senile.

•

Te amuzi și protestezi

Ca și când te-aș fi rănit:

— Cum să porți chipuri de om?

— Întreabă-mi sufletul mâhnit.

 •

Tot ce-ți spun e un nonsens

Dar nu te demoraliza.

— Parcă dânsul a murit!

­— E chiar aici, în fața ta.