Mi-am pierdut inima
Mi-am pierdut inima în labirintul amintirilor cu noi,
când credeam că drumurile noastre pavate cu suferință s-au întâlnit pentru a ne iubi.
Am reușit să învăț să zbor, căci tu ai crezut în mine,
însă astăzi îmi înec sufletul în amarul vremurilor bune.
Sclipirea din ochii tăi e lanțul ce mă ține legată de inima ta,
deși aș vrea să plec, căci tu mă împingi în Infern.
Mi-ai frânt sufletul în mii de bucăți și acum încerc să-l repar,
dar niciodată nu reușesc să pun cioburile cap la cap,
căci când te văd, scap scutul contra iubirii
și rămân neclintită, fiindcă mă pierd în marea profundă a sufletului tău.
Zilnic mă mint că nu te vreau și că mi-am curățat interiorul de numele tău,
însă, adevărul este că te vreau mai mult ca niciodată.