Mi-am pierdut inima

Mi-am pierdut inima în labirintul amintirilor cu noi,

când credeam că drumurile noastre pavate cu suferință s-au întâlnit pentru a ne iubi.

Am reușit să învăț să zbor, căci tu ai crezut în mine,

însă astăzi îmi înec sufletul în amarul vremurilor bune.

Sclipirea din ochii tăi e lanțul ce mă ține legată de inima ta,

deși aș vrea să plec, căci tu mă împingi în Infern.

Mi-ai frânt sufletul în mii de bucăți și acum încerc să-l repar,

dar niciodată nu reușesc să pun cioburile cap la cap,

căci când te văd, scap scutul contra iubirii 

și rămân neclintită, fiindcă mă pierd în marea profundă a sufletului tău.

Zilnic mă mint că nu te vreau și că mi-am curățat interiorul de numele tău,

însă, adevărul este că te vreau mai mult ca niciodată.