Teatru, pace. Drum?

Te-am uitat într-un colț al minții,

Să strângi praf de amintiri,  

Când pe vremuri te râvneam cu sete, 

Acum nu mai vreau să aud de tine,

Ai fost și vei fi parte din mine, 

Dar nu te mai caut,

Te am doar, 

Nu mă mai uit la altul cum pictează, 

Ci sunt mândră de tablourile-mi,

Spectacolele de teatru 

Nu-mi mai trezesc regret

Că nu sunt eu în lumina reflectoarelor. 

Te-am uitat într-un colț al sufletului, 

De unde uneori îmi faci cu ochiul,  

Te mai iau la dans, 

Pe muzici vechi, îmbâcsite, 

Dar gura ta emoții nu-mi mai transmite, 

Nu mă mai uimești, 

Nu mă mai râvnești, 

Nici tu. 

Ne-am împăcat, 

Pe note alambicate, 

Într-o noapte din culise întunecate, 

Când praful mi-a strâns bronhiile, 

Iar eu mi-am promis, 

Să nu mă mai întorc acolo,  

În debandada veșnică, 

Fără logică, 

Într-o interpretare continuă, 

Fără somn, 

Maștile nu dorm, 

Replicile dor, 

Nedreptatea ustură de zor, 

Când toți cântă-n cor  

Fără tine, 

Că tu n-ai luat rolu’,

Și-napoi te uiți, 

La anii desculți, 

De sacrificiu și trudă,  

Poate-ntr-o zi se va plăti 

Durerea inimii, 

Si neplăcerea de-a-nvăța 

Ce nu vrea nici mintea, 

Nici sufletul să-nghită, 

Inima-mi sughită, 

Când e pomenită, 

La vreo răscruce de drumuri, 

Când o întreb din nou obsesiv: 

Pe aici?

Sau am greșit de la început?

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.