mamă-n ape

când ai lăsat ultima oară apele să te cuprindă-n îmbrățișare strânsă

până la urmă, copile, din ape calme ale pântecului te-ai născut

până când ai ieșit la suprafață doar ca să ajungi la străfunduri iar și să te ghemuiești pe fundul apei în poziție de fetus 

nu doar pruncii plâng și nu doar cei mici suferă când se julesc 

vine o vârstă la care nu mai are cine să-ți pupe genunchiul când lovitura doare prea tare sau vine o vârstă la care începi să plângi că nu ți-a mângâiat nimeni obrazul când erai puștan/copilă mic/ă și acum te mai întrebi de ce degetele tale nu încap în palmele altora și te simți prost că n-a fost menit să fie 

iubirea nu-i ceva ce crește-n ape dar e ceva ce face apa să curgă-n râu și să danseze (în)continuu în văi 

iubirea nu trebuie câștigată mereu, iubirea trebuie primită dinainte ca prima lacrimă de ființă să apară pe chipuri fine și nu încă brăzdate de timp, chinuri, lupte și dureri.

apa continuă să fie apă, își urmează cursul lin și tu vrei să te oprești și uiți că pe cer mai există stele și nu e capăt de lume și e normal și e ok să fie seri în care pe cer e doar întuneric și fără pic de lumină.

scorpion în stele, lună plină în zi de naștere, două săptămâni, două minute 

omul suferă până când nu se mai lasă să sufere și nu mai privește trist bolovanii, ci construiește ceva din ei sau îi omoară, încetul cu încetul, așa cum au făcut alții cu el.

ce mi-e mie om ce mi-e apă?

cine poate să mă cuprindă-n brațe mai strâns? 

mamă-n ape,

dacă nu se poate din substanțe solide.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.