Sfârșiturile variază între ele

Am uitat cât era ceasul atunci când a venit sfârșitul lumii. Eram în casă și lumina s-a stins. Curentul s-a luat și aplicațiile au cedat. Urletele oamenilor acopereau împrejurimile. Clădirile s-au dărâmat și am rămas unii lângă alții printre ruine alături de lucrurile noastre. Apele ne-au invadat, iar oamenii îngroziți au început să plângă. Priveam ce se întâmpla în jurul meu și nu îmi venea să cred. Cum poate să vină sfârșitul lumii atunci când nu te aștepți? Omenirea evoluase foarte mult în anul 3200. Profesorii aveau la clase roboți ca asistenți, iar mașinile zburătoare se inventase. Tehnologia luase amploare, dar nu uitasem de vremurile trecute. Lângă mine era un copil alături de părinții lui care zise în șoaptă că singurul lui păcat este că nu și-a trăit copilăria.