ipochron

Tac

Și îmi înghit orice cuvânt

Căci port un fitil invizibil

La orice-ai sufla tu în atmosferă.

Click.

Și ne-am aprins.

Mi-e teamă să te mai văd

Căci îți simt mintea fierbând

Și sufletul răcindu-se

Mă feresc de o implozie

În casa sufletelor noastre.

Și nu știu ce să fac

Așa că tac.

Nu înțeleg motivul

Nu înțeleg acuzațiile

Nu înțeleg ce am făcut

Nu înțeleg de ce suferi

Nu înțeleg cum să repar problema

Nu înțeleg care e problema

Și aștept să treacă de la sine

Și decât să o înrăutățesc prin vorbe

Mai bine aștept și mă ascund

Și tac

Adunând cuvinte amestecate

Într-un nod din al meu gât

Să se oprească gândul rău

În mine, în adânc

Și să rămân cu speranța de pace

Măcar în exterior, fără furtuni

Și lacrimile să mi le vărs înapoi în inimă

Să le rețină ea pe toate

Până se inundă și nu mai poate.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.