ipochron
Tac
Și îmi înghit orice cuvânt
Căci port un fitil invizibil
La orice-ai sufla tu în atmosferă.
Click.
Și ne-am aprins.
Mi-e teamă să te mai văd
Căci îți simt mintea fierbând
Și sufletul răcindu-se
Mă feresc de o implozie
În casa sufletelor noastre.
Și nu știu ce să fac
Așa că tac.
Nu înțeleg motivul
Nu înțeleg acuzațiile
Nu înțeleg ce am făcut
Nu înțeleg de ce suferi
Nu înțeleg cum să repar problema
Nu înțeleg care e problema
Și aștept să treacă de la sine
Și decât să o înrăutățesc prin vorbe
Mai bine aștept și mă ascund
Și tac
Adunând cuvinte amestecate
Într-un nod din al meu gât
Să se oprească gândul rău
În mine, în adânc
Și să rămân cu speranța de pace
Măcar în exterior, fără furtuni
Și lacrimile să mi le vărs înapoi în inimă
Să le rețină ea pe toate
Până se inundă și nu mai poate.