adăpost în iubire

mi s-a zbârlit pielea pe corp

îmi căzuse o cărămidă pe genunchi

și-mi țin cu greu răsuflarea

îmi cad umerii sub greutatea țiglelor

mă simțeam bine cu un acoperiș deasupra capului

acum doar doare

•

și mă doare dorul de casa

îmi răsuna scârțit de uși

și-mi țin palmele pe urechi

îmi cade acoperișul de pe umeri

și iar mă doare

dorul de tine

•

pași ușori pe gresia spartă

dar tot mi-e greu

să te las

•

vreau să te las să-mi fi

vreau să te las să-mi intri-n casă

vreau să mă pierd iar în așternuturi

cu miros de noi

•

căci aș fi rămas acolo o zi întreaga

aș fi rămas o viață întreaga

în mirosul de tutun

dar acum a rămas pachetul gol

și mi se face frig 

de tine

•

spune-mi, știai din prima

că voi ajunge suflet gol de tine

suflet gol de casă

•

vreau să mai simt odată

vreau să te mai simt odată

vreau să mă mai simt acasă odată

cât o viața întreagă

dar degeaba

prăbușire de teren