adăpost în iubire

mi s-a zbârlit pielea pe corp

îmi căzuse o cărămidă pe genunchi

și-mi țin cu greu răsuflarea

îmi cad umerii sub greutatea țiglelor

mă simțeam bine cu un acoperiș deasupra capului

acum doar doare

și mă doare dorul de casa

îmi răsuna scârțit de uși

și-mi țin palmele pe urechi

îmi cade acoperișul de pe umeri

și iar mă doare

dorul de tine

pași ușori pe gresia spartă

dar tot mi-e greu

să te las

vreau să te las să-mi fi

vreau să te las să-mi intri-n casă

vreau să mă pierd iar în așternuturi

cu miros de noi

căci aș fi rămas acolo o zi întreaga

aș fi rămas o viață întreaga

în mirosul de tutun

dar acum a rămas pachetul gol

și mi se face frig 

de tine

spune-mi, știai din prima

că voi ajunge suflet gol de tine

suflet gol de casă

vreau să mai simt odată

vreau să te mai simt odată

vreau să mă mai simt acasă odată

cât o viața întreagă

dar degeaba

prăbușire de teren

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.