adăpost în iubire
mi s-a zbârlit pielea pe corp
îmi căzuse o cărămidă pe genunchi
și-mi țin cu greu răsuflarea
îmi cad umerii sub greutatea țiglelor
mă simțeam bine cu un acoperiș deasupra capului
acum doar doare
•
și mă doare dorul de casa
îmi răsuna scârțit de uși
și-mi țin palmele pe urechi
îmi cade acoperișul de pe umeri
și iar mă doare
dorul de tine
•
pași ușori pe gresia spartă
dar tot mi-e greu
să te las
•
vreau să te las să-mi fi
vreau să te las să-mi intri-n casă
vreau să mă pierd iar în așternuturi
cu miros de noi
•
căci aș fi rămas acolo o zi întreaga
aș fi rămas o viață întreaga
în mirosul de tutun
dar acum a rămas pachetul gol
și mi se face frig
de tine
•
spune-mi, știai din prima
că voi ajunge suflet gol de tine
suflet gol de casă
•
vreau să mai simt odată
vreau să te mai simt odată
vreau să mă mai simt acasă odată
cât o viața întreagă
dar degeaba
prăbușire de teren