2192 – A doua parte
Partidul a stabilit și un set de porunci, care a devenit credința tuturor fraților:
Atunci Tatăl a stabilit cuvintele și a spus: Eu sunt Creatorul tău, și Începutul tuturor începuturilor:
1. Eu sunt Tatăl tău. Tatăl trebuie respectat.
2. Să nu ai în gând chipul Tatălui, iar ce vezi trebuie uitat. Tatăl este lumina ochilor tăi și el îți va conduce calea.
3. Să nu produci infracț.
4. Răsplătește-ți Tatăl prin munca ta.
5. Ignoranța este puterea ta.
6. Războiul este pacea Tatălui
7. Să nu te abați de la rutina zilnică.
8. Să îți respecți fratele doar când acesta e loial Tatălui.
9. Să nu privești în ochii fratelui tău.
10. Să nu privești asupra corpului tău, căci el este al Tatălui.
Aceste porunci erau primele cuvinte învățate de copii, după ce puteau să rostească „Partidul Tată”, iar atunci când Nadejda a dat cu ochii de set, pe când avea 25 de ani, a avut un șoc imens. Imperiul speranței „într-o lume mai bună” cu care oamenii trăiseră în ultimul deceniu fusese spulberat într-o zi, iar din acea zi ea trebuia să fie curățată. Partidul Tată a fost atât de generos încât a realizat campanii gratuite de curățare*, iar cei care ajungeau să îi respecte cuvintele trăiau o viață împlinită, având șansa să își răsplătească Tatăl.
Nadejda a fost introdusă în această campanie, după ce membrii Partidului au decis că avea o vârstă la care era în pragul disperării*, după ce „toxinele gândului i-au afectat puterea de a-i fi loială Tatălui”. Pe atunci încă nu exista camera 107 O, care era folosită pentru curățarea generală, așa că a fost dusă într-una obișnuită, în care fusese legată pe un pat destul de îngust. Lângă pat, se afla un sarcofag din fier, cu țepi în interior. Nadejda deschise larg ochii, iar trupul îi rămase înțepenit.
– Ce este Tatăl? o interogă unul dintre membrii Partidului.
– Tatăl este cel care mi-a dat viață, alături de mama mea, se răzvrăti Nadejda.
– Greșit! Te mai întreb încă o dată: Cine este Tatăl?
– Ah, tatăl este partidul! strigase, și suspină deoarece fusese pusă în interiorul sarcofagului, a cărui țepi îi atingeau pântecul și sânii.
– Greșit din nou! spuse încruntat, strângând mai tare sarcofagul. Cine este Tatăl?
– Tatăl este cine vreți voi să fie, lăsați-mă în pace, omorâți-mă! strigă din nou, din cauza durerii care i se amplificase.
– Tatăl nu ți-a permis să mori. Spune, cine este Tatăl?
– Partidul este Tatăl! plânse Nadejda.
– Aha, acum e bine. Și în cine trebuie tu să crezi?
– În partid. Nu, în Tată!
– Ce a existat înainte de Tată? o întrebă după o pauză scurtă, fără să acorde atenție ultimului răspuns.
– O altă lume.
– Nu, înainte de Tată nu a existat nimic, Tatăl a creat totul, iar voi sunteți primii copii ai lui. Ai înțeles?
– Da!
– Spune-mi cele 10 porunci!
– „Eu sunt Domnul Dumnezeul…”
– Am zis Cele 10 porunci! iar sarcofagul fusese strâns aproape de limita maximă.
– Eu sunt Tatăl, nu, eu sunt Partidul… nu le știu! suflase speriată, țepii pătrunzându-i acum prin carne.
– Atunci vei sta aici până le înveți! fusese declarația finală a membrului de partid.
Nadejda a stat 6 nopți în sarcofag până a reușit să memoreze și să reproducă toate cele 10 legi, pe care le uita rapid din cauza durerii persistente a corpului. Mai apoi fusese eliberată și i se introdusese un cip de identificare în unul dintre umeri. I s-a oferit un loc de muncă de birou, unde tot ce trebuia să facă era să reproducă paginile noilor versiuni de dicționare, care erau schimbate la fiecare 6 luni. La vârsta de 30 de ani, Tatăl i-a atribuit o nouă datorie în semn de apreciere a muncii depuse până în acel moment, cea de a crea un frate al Partidului. Fusese o noapte groznică pentru ea. Nu avea voie să simtă nimic, dar totuși trebuia să suporte toate cele ce i se întâmplau. Se gândise să își distrugă pântecul, să ucidă tot ceea ce era acolo, ce se afla deja în proprietatea Tatălui, iar apoi să le spună că a fost o greșeală sau că nu a fost o neatenție. Dar greșelile nu se puteau întâmpla. Ea nu putea să greșească deoarece era supravegheată de camerele care se aflau în apartamentul ei. Astfel, a adus pe lume o ființă care acum nu îi putea fi copil, ci doar frate, care fusese luat deja în grija Partidului Mamă. Nu știa dacă era fată sau băiat, dar nici nu conta. În această lume nu existau două sexe, de fapt nu exista nici măcar unul.
_______________________
Curățare – proces de exterminare
Pragul disperării – perioadă de rebeliune și de nesiguranță cu privire la regimul de conducere, specifică tinerilor