Nebunie

Cerurile se ciocnesc de pământ,
Capul îmi urlă și îmi vâjâie,
Mintea mi se crapă într-o sută de bucăți
Fiecare ciob țipându-mi ceva diferit,
Mă pierd.
Fug de cerurile mele,
Mă lupt cu pământul
Pentru a-l ține la distanță,
Dar forța mea e slabă.
Mă las pradă nebuniei mele,
Mă las pradă cerurilor
Și pământului,
Fără tine pierd
Căci tu ești singurul cer senin al meu,
Tu ești singura voce care
Îmi dă puterea să țin pământul si cerurile
La locul lor,
Tu mă readuci în lume din nou și din nou.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.