unui iulie, 24

nu sunt supărată pe cei care au plecat

sunt supărată pe mine, pentru că nu am știut cum să gestionez

fiecare abandon, doar am rămas & numărat zile

am răcit cafele, am derulat amintiri, mi-am dat motive să doară

îmi sunt propriul călău

ochii tăi sunt foarte frumoși, dar nu te plac pentru emoțiile tale

ascultă piesa asta, poate o să înțelegi

poate o să te răzgândești, poate nu o să mai vrei să pleci

dacă o să înțelegi cât de bine mi-ar face să mă îmbrățișezi

în loc să mă lași să tot vorbesc

vorbesc prostii când spun că nu am nevoie de iubire

sunt înfometată & zahărul din cafea & cafeaua în loc de bună dimineața

sper că ai dormit bine, îmi amintesc cât de singură sunt

adorm devreme de la un timp, dorul nu e la fel de tragic

atunci când dormi, nici amintirile despre ce ar fi putut fi

nu sunt la fel de dureroase precum sunt cele despre ce a fost

odată ca niciodată, căci de nu ar fi fost, astăzi nu mi-aș aștepta

rândul la psiholog, de nu ar fi fost să fie

cum a fost, nu aș mai scrie poezie

dar oricum nu prea mai scriu, scrie-mi o poezie pe suflet

cu buzele tale, mi-ai spus

mi-e dor, dar nu ești aici să citești