Dor

Suntem copii mari, doamne cât am crescut,

Avem alte planuri și uite cum ne-am dus.

Eu am rămas mică-mică nu demult

Și parcă îmi e dor de dorul lor

Pe care niciodată nu l-am avut.

Toți au rămas undeva și nici tu nu m-ai vrut,

Funiile s-au lărgit atât de mult încât s-au rupt,

Am crescut și mi-e dor de tot ce n-am avut,

Încet-încet încerc să mă regăsesc acum,

Dar parcă-i tot mai greu și tot mai abrupt;

Am existat cândva dar nu-mi amintesc când.