Și ne-am îndepărtat…

Și-au trecut atâtea toamne peste noi,

Și primăveri, și ierni, și veri

N-a stat o secundă timpul în loc,

Nu s-a oprit să ne privească, nici măcar un strop

Ne-a maturizat, ne-a schimbat pe amândoi.

Casa a rămas aceeași, cu tot cu, curte și copaci,

Are același aer de copilărie, cu amintiri străine ce mă răscolesc și azi

La fel de ocupat ca-n copilărie, doar chipul ți s-a mai schimbat, noi tot nu ne-am apropiat,

Ți-a rămas refugiu vechea centrală, devenită astăzi loc de odihnă, de apărare 

Fuga noastră de probleme ne ține cât mai departe unul de celălat, 

Aer rece între noi, cu miros de naftalină, nu l-am scos de când eram mică la lumina, mi-e frică de ce poate să aducă.

Și-au trecut atâtea toamne peste noi,

Și primăveri, și ierni, și veri

N-a stat o secundă timpul în loc,

Nu s-a oprit să ne privească, nici măcar un strop

Ne-a maturizat, ne-a schimbat pe amândoi.

Ca doi străini ne aruncăm priviri nenumărate, cu durere multe dintre ele,

Nu ne vorbim prea des, o facem rar sau vag, nu-i dăm prea mare interes ori înțeles 

Nu-mi asculți trupa preferată, deși eu mereu le ascultam pe ale tale, 

Îmi mănânci mâncarea preferată cu tot cu brioșa de după-masă

N-am făcut de prea mult timp ceva împreună, să ne mai sudeze ce încerc să leg de ani.

Nu vreau să te forțez, să te intimidez cumva, dar m-ai rănit toată viața,

Știu că nu asta ți-e intenția, că nu-mi vrei răul sau ceva

Dar nu-mi e de ajuns îmbrățisarea din pragul casei,

Și-am să te rog, dacă se poate, un simplu, singur te iubesc să primesc!

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.