„Te iubesc”
„Deseori când ies furioasă, tu îndurerată
Simt vina cuprinzându-mi egoul–
N-am fost în stare să-l las deoparte nici de data asta;
Te rog, te iubesc!
Și frica mă întunecă ca o umbră, întrebându-mă:
„Oare va supraviețui?”
Și vreau să fug la tine să te iau în brațe
Dar să nu te văd plângând, căci atunci și eu plâng
Te rog, iartă-mă!
Egoul are putere asupra mea,
Dar frica în față pășește întreabându-mă:
„Oare o vei mai găsi acasă la întoarcere?”
Și eu atunci întreb frica:
„Dar cum rămâne cu căsuța cu grădină?
Cum rămâne cu frumoasele ei flori?
Cum rămâne cu mâncarea pe care o gătesc de ea o adoră?
Cum rămâne cu dorințele ei pentru mine?
Nu mai vrea sa mă vadă mare?
Nu mai vrea să îi împlinesc visurile?”
Și atunci vreau să cad în genunchi în fața ta
Cum nici în fața Lui nu cad
Și să îți cer iertarea pe care o dai din pacate tuturor,
Dar eu sunt singura care te iubește atât de mult
Încât nu ți-o poate spune!”