1. Pentru început, mi-ar plăcea să cunosc omul din spatele creației. Cine ești în viața de zi cu zi, de unde vii și ce planuri mărețe ai?
Sunt elevă în an terminal la Colegiul Național “Vasile Alecsandri”, din Galați. Sunt olimpică la matematică din gimnaziu, iar pe viitor mi-aș dori să lucrez în cercetare. Acesta ar fi planul meu “măreț” la care sper să tind. Cu toate că matematica este o parte importantă din viața mea, am pasiuni din cele mai diverse, multe dintre ele, din sfera artelor frumoase. Citesc, pictez și, când am timp, mai aștern și câteva gânduri pe hârtia cu pătrățele echidistante, pe care se odihnește de cele mai multe ori o problemă de geometrie. Sunt o fire destul de retrasă la prima vedere, dar, pentru cei apropiați, cred că sunt una dintre cele mai energice persoane pe care le-au întâlnit. Îmi plac discuțiile profunde, sunt mereu gata să dezbat pe orice subiect, dar prefer glumele și clătitele.
2. Consideri că ai o pasiune pentru scris? Reușești să te folosești de acest instrument ca formă de exprimare?
Scrisul este pentru mine o formă de evadare din lumea algoritmilor și a structurilor abeliene. Îmi place pentru simplul fapt că pot să mă joc cu semnificațiile cuvintelor, că pot sfida știința și principiile ei logice, de care se dezice întru totul. În matematică, nu există “poate” sau “probabil”, ci “cu siguranță” sau “în niciun caz”. De aceea, prin intermediul scrisului, pot să cad într-un univers care acceptă și îmbrățișează ambiguitatea….”nu-i așa că peștii se îneacă în oala de borș?”…
3. Din punctul tău de vedere, poate fi folosit scrisul ca formă de eliberare emoțională?
Ce e scrisul dacă nu emoție nefiltrată sau șlefuită? Cred că nu poți scrie cu adevărat decât dacă simți ce vrei să transpui în cuvânt. Iar asta se aplică mai ales operelor care par total în dezacord cu autorul lor. Chiar dacă scriitorii nu se identifică mereu cu personajele lor, asta nu înseamnă că nu au interiorizat părți din credințele acestora, chiar dacă bine mascate în subtilități dizolvate.
4. Când și cum ți-ai dat seama că poți scrie, iar că cele scrise au un sens? Ai avut susținătorii?
Totul a început când am întâlnit o persoană minunată, care mi-a insuflat dragostea pentru scris, pe care, vă spun sincer, nu o aveam înainte. Pe atunci nu credeam că știu cu adevărat să scriu și nici până azi nu cred că o fac. Mai am mult până acolo. Însă, ce știu cu certitudine este că îmi place să o fac și nu pot decât să fiu veșnic datoare acestei persoane atât de dragi mie, care mi-a vegheat și îndrumat evoluția încă de la sfârșitul claselor primare. Scriu mereu cu gândul la ea și la tot ce m-a învățat prin simplul ei dar de a fi și de-a răsfrânge zâmbete și inspirație.
5. Unde găsești inspirație pentru scris și ce te motivează să continui?
Recunosc că nu sunt foarte consistentă când vine vorba de scris, scriu doar când simt că trebuie spus ceva, când o idee mi s-a sedimentat destul de bine pentru a o planta în cuvinte. Inspirația îmi vine de la cele mai mici lucruri, de la o vorbă spusă într-o cafenea până la mirosul de ardei copți. Îmi place să scriu proză fantastică, așa că orice obiect poate fi transformat într-un subiect demn de pus pe hârtia de Word.
6. Povestește-mi puțin despre experiența ta artistică. Ai mai participat la astfel de concursuri? Cum ai aflat despre noi?
Am mai participat și la alte concursuri, îmi plac mai ales cele care abordează teme neobișnuite. De aceea, m-am bucurat enorm când am dat peste concursul acesta. Am aflat de el din pură întâmplare. Mă uitam la niște postări și, scrollând, am văzut anunțul de pe pagina de instagram. A fost unul dintre cele mai fericite accidente!
7. „Un soare care a uitat să mai apună…” vine de la sine cu o încărcătură emoțională destul de puternică, și totuși te-ai încadrat perfect cerințelor noastre, exclusiv tema pare să ți se fi potrivit. Ți-a fost greu să abordezi această temă? Ce sentimente te-au încercat pe durata întregului proces de creație?
Cum am menționat și mai sus, nu scriu decât dacă am marinat o idee destul de mult încât să simt că o pot aborda. Aveam în notițele de telefon, într-o manieră destul de stângace, anumite cuvinte și fraze pe care doream deja să clădesc o poveste care să fie ca o revoltă la adresa societății. Tot ce-a mai trebuit să fac a fost să pun ideile într-o formă prezentabilă. Cred că ce m-a ajutat cel mai mult a fost faptul că am scris pe litoral, iar sarea de mare m-a inspirat să maturez cuvintele la razele UV. M-a eliberat ceea ce am scris și am decis ca unele gânduri să nu le filtrez și să le dau drumul înainte de a mucegăi în mintea mea.
8. Ce gen de literatură preferi să citești? Ai un scriitor preferat?
Citesc destul de variat: filozofie, distopii, proză fantastică, scrieri autobiografice; de aceea nu am un scriitor preferat. Cartea pe care aș reciti-o de un milion de ori dacă s-ar putea este, însă, “Exuvii”, de Simona Popescu. Mi-a rămas în inimă de la prima citire și mi-a marcat întreaga adolescență. Nu știu cum aș fi scris dacă nu ar fi fost ea.
9. Unde te pot găsi cititorii noștri? Vor avea aceștia acces la mai multe creații literare din partea ta?
Te pregătești să publici ceva anume, în viitorul apropiat?
Fiindu-mi atât de drag acest concurs, mi-am dorit enorm să fac și eu parte din proiect. Așa că, din lunile acestea, o să public lunar pe site-ul celor de la “Artă de patru dimineața” câteva texte și sunt sigură că prin acest exercițiu regulat voi evolua ca “scriitoare”.
10. Cum ți s-a părut interacțiunea cu echipa Artă de Patru Dimineața? Ți-ar plăcea să existe o colaborare cu noi, în viitor?
M-am îndrăgostit pur și simplu de acest proiect. Este o echipă minunată care chiar te face să iubești scrisul, deci aștept cu nerăbdare colaborarea noastră.
11. La final de interviu, te rog, lasă un gând pentru cititorii noștri!
La început, nu vă faceți griji că ceea ce scrieți nu are niciun sens. Pur și simplu scrieți fără să vă gândiți la reguli și la norme. Nu ezitați să spuneți lucrurilor pe nume și să faceți asociații ilogice. “Oare ce a zis pescarul când a prins o pară?”
This Post Has One Comment
Pingback: Podium – Artă de patru dimineața