1. Pentru început, mi-ar plăcea să cunosc omul din spatele creației. Cine ești în viața de zi cu zi, de unde vii și ce planuri mărețe ai?

 

În viața de zi cu zi sunt cea care vorbește despre nihilism și face glume macabre, cea care nu primește „nu” drept răspuns și care ar ține vie zile întregi o discuție pe un subiect de care este pasionată. Toate aceste lucruri în timp ce gesticulez energic cu mâinile și port pe degetul arătător un inel argintiu cu un craniu pe care l-am denumit neironic „Bob”.

 

Am absolvit Liceul Teoretic „Traian” din Constanța pe profilul Științele Naturii, de unde și interesul meu pentru om în general, pe interior și exterior. Desenul și pictura au fost primele mele pasiuni înainte de a învăța cum să scriu, fapt ce s-a sondat cu iubirea mea pentru arte. Timp de doi ani am luat lecții de desen tehnic pentru a studia la facultate Arhitectura, însă cu o săptămână înainte de examen am avut o schimbare de inspirațieașa cum au scriitorii respectabili și am ales Facultatea de Cibernetică Economică din București.

 

Idealurile și planurile mele nu se termină nicicând, dar țintesc întotdeauna spre vârf. Doresc să lucrez în domeniul despre care învăț la facultate, fiind de o complexitate aparte și oferind o plajă largă de oportunități. Un echilibru găsesc prin faptul că intenționez să mă remarc prin ceea ce scriu și să ofer șansa altor tineri scriitori să se remarce deasemenea prin intermediul Fundației în care activez, ocupând postul de șef coordonator în Aripa tânără a Fundației Metafora Constanța.

 

 

2. Consideri că ai o pasiune pentru scris? Reușești să te folosești de acest instrument ca formă de exprimare?

 

Scrisul întruchipează centrul universului din ființa mea. Este unicul loc secret unde sălășluiește adevărata eu, cea de dedesubtul aparențelor meticulous sculptate, în cea mai pură și luminoasă formă. Esența sufletului meu se scurge printre cuvinte, dansează cel mai des printre versuri. Se întâlnește uneori cu esențele altor scriitori, cei mai mari din breaslă, idolii mei, atunci când le explorez și eu esențele, citindu-le operele cu nesaț și constatând: „la fel simt și eu!”.

 

Scrisul este posibil singura metodă prin care mă pot exprima ireproșabil, total debarasată de rutina cuvintelor zilnice, prin fraze complicate și de multe ori neînțelese de unii. Dar tocmai acesta este farmecul; le ofer cititorilor cheia spre cine sunt, dar cuvintele ce pavează această cale sunt alese în așa manieră încât doar cei construiți ca mine pot înțelege. Cod pentru suflet, mult noroc celui care dorește să-i găsească soluția!

 

 

3. Din punctul tău de vedere, poate fi folosit scrisul ca formă de eliberare emoțională?

 

Scriitorii sunt înzestrați cu darul de a-și transpune cu o perfectăsensibilitate sentimentele prin cuvinte. Personal, scriu cel mai bine atunci când sunt aproape de a mă îneca cu propriile sentimente, când sunt pe punctul de a izbucni apocaliptic datorită unor trăiri prea intense pentru o singură persoană. Atunci încep să sângerez cerneală pe hârtie, iar într-un vârtej de lacrimi, durere, zâmbete euforice și isterie creatoare se scurg cuvintele în șuvoaie din mintea mea. Scriu pasional, obsesiv, original, scriu până seacă furtuna mea interioară. Cine să fie un terapeut mai bun pentru mine dacă nu propriul meu stilou cu care îmi scriu fiecare apăsare?

 

 

4. Când și cum ți-ai dat seama că poți scrie, iar că cele scrise au un sens? Ai avut susținătorii?

 

Am început să scriu versuri din momentul în care am învățat la grădiniță să scriu cu litere de tipar și făuream poezii cu mici desene pe marginea foii pentru mama mea. După aceea, la școală am participat mereu la concursuri literare, iar premiile câștigate îmi dădeau tot mai multă încredere în mine și în procesul meu de creație. A fost mereu ceva natural, ceva care îmi venea cu mare ușurință, ca un reflex pe care îl aveam în plus față de alții. De-a lungul timpului, părinții mei au fost susținătorii cei mai mari și m-au încurajat să continui și să nu renunț niciodată la această latură a mea.

 

 

5. Unde găsești inspirație pentru scris și ce te motivează să continui?

 

Pentru mine, ispirația vine în cele mai neobișnuite momente și se desfășoară într-un mod greu de descris în cuvinte. E ca și cum pentru câteva momente conștiința mă părăsește, iar la cârma minții mele vine un străin care îmi ghidează mâna să scrie cuvinte care îmi aparțin, dar care în mod normal nu ar fi avut sens. Mă poate inspira orice: mitologia greacă, moartea, muzica, haosul a ceea ce înseamnă să fii om, societatea, crimele pasionale, pisicile negre, un om văzut pe stradă noaptea, două cuvinte care sună bine împreună. Satisfacția de a-mi citi versurile și plăcându-mi ce citesc mă motivează, deși această satisfacție ține până ce scriu următoarea poezie pe care o consider bună. Este un cerc vicios, sunt cel mai mare critic al meu, dar numai așa pot evolua pozitiv. Cititul, o altă mare pasiune a mea, mă determină să scriu și să tot scriu, ca un fel de omagiu adus scriitorilor pe care îi admir. De asemenea, nu există motivație mai mare decât să-ți vezi numele scris lângă creația ta care a fost publicată.

 

 

6. Povestește-mi puțin despre experiența ta artistică. Ai mai participat la astfel de concursuri? Cum ai aflat despre noi?

Da, am participat la numeroase concursuri literare. O să menționez activitatea mai recentă: în 2020 am participat la Concursul Național de Creație Literară „Fascinația Mării”, Constanța, organizat de Cercul Militar Constanța și Cenaclul Literar „Mihail Sadoveanu” și am obținut Premiul I la secțiunea Poezie. Premiul al II-lea, la secțiunea Poezie, la Concursul „Sărbători în pandemie”, Oradea- martie 2021, organizat de Federația Kiwanis România.

În 2021 am devenit membru cu drepturi depline al Cenaclului Literar „Mihail Sadoveanu”. În 2022 am fost numită șef coordonator în Aripa tânără a Fundației Metafora Constanța. Am apărut în volumul „Antologia literară DEBUT 2022”, publicat în 2022 la editura Bifrost, București.

 

Despre acest concurs am aflat întâmplător de pe Instagram, mi-a plăcut foarte mult tema propusă și am început să scriu ce mi-a dictat inspirația.

 

 

7. „Un soare care a uitat să mai apună…” vine de la sine cu o încărcătură emoțională destul de puternică, și totuși te-ai încadrat perfect cerințelor noastre, exclusiv tema pare să ți se fi potrivit. Ți-a fost greu să abordezi această temă? Ce sentimente te-au încercat pe durata întregului proces de creație?

 

Odată ce am citit tema am putut să îl văd pe Icarus cu ochii minții mele, câzând în mare cu zâmbetul pe buze. Ce poate crea un impact mai dramatic și tragic decât o scenă inspirată din mitologia greacă? Așa că am preluat legenda și am modelat-o conform preferințelor mele artistice. Am încercat să capturez dragostea absolută a lui Icarus față de soare, dragoste ce devine obsesie și culminează în moarte. O moarte ce servește drept eliberare, drept o victorie și nu înfrângere, căci Icarus a murit atingând dragostea la care a tânjit, dorința cea mai arzătoare a sa. Apoi m-am reîntors la tema concursului și am gândit-oraportată la mine: ce ar putea fi un soare care a uitat să mai apună pentru mine? Iar răspunsul nu a fost unul dificil: o pedeapsă! Sunt o persoană iubitoare de întuneric, inspirația mă bântuie doar noaptea, iar de îndată ce apune soarele primesc un impuls de energie și sunt capabilă să fac orice. Așadar, am născocit un personaj demonic, întunecat, incapabil de a iubi și laș în comparație cu Icarus care a sacrificat totul pentru dragoste. Un personaj atât de malefic încât s-ar mai naște un soare special pentru a-l pedepsi cu lumina sa veșnică, făcându-i parcă în ciudă. Și așa a luat naștere „Obsesie apolinică”.

 

 

8. Ce gen de literatură preferi să citești? Ai un scriitor preferat?

 

Sunt mare fan literatură victoriană, gotică, dar ador și literaturafranceză și cea rusă. Citesc multă filozofie și ador să mă pierd printre concepte, curente filozofice și întrebări fără răspuns. Ar fi o blasfemie să aleg un singur scriitor preferat, așa că îi voi menționa pe Oscar Wilde, Albert Camus, Friedrich Nietzsche, Emil Cioran, Mary Shelley, F.M. Dostoievski, Mihail Bulgakov, Edgar Allan Poe, Bram Stoker.

 

 

9. Unde te pot găsi cititorii noștri? Vor avea aceștia acces la mai multe creații literare din partea ta?

Te pregătești să publici ceva anume, în viitorul apropiat?

 

Public regulat în ziarul Metafora Constanța și am apărut în revista trimestrială „Litere Euxine” a Cenaclului Literar „Mihail Sadoveanu”. Aripa tânără a Fundației Metafora intenționează să deschidă în viitor o pagină de Instagram pentru a dezvălui activitatea noastră și pentru a promova noi tinere talente.

Am strâns ceva poezii în limba română și câteva în limba engleză. Am intenția să public un volum atunci când voi simți că a venit momentul ca iubitorii de poezie să descopere lumea așa cum o pictez eu, în tușe parțial întunecoase și pline de mister.

 

 

10. Cum ți s-a părut interacțiunea cu echipa Artă de Patru Dimineața? Ți-ar plăcea să existe o colaborare cu noi, în viitor?

 

Cu echipa Artă de Patru Dimineața am avut o interacțiune fără cusur, este vizibil cum munca celor implicați este izvorâtă din pasiune și dragoste față de scris. În mod sigur vânez o colaborare de viitor de care sunt sigură că ar aduce o mare satisfacție pentru ambele părți și care implică o îmbunătățire în comunitatea tinerilor scriitori din România.

 

 

11. La final de interviu, te rog, lasă un gând pentru cititorii noștri!

Nu lăsa să se stingă niciodată iubirea pentru frumos și pentru artă. Oricât de intimidant ar arăta domeniul acesta, pentru că știu că așa pare pentru un tânăr scriitor, dacă nu tu, atunci cine? Scrie, citește, fii mereu sincer cu tine în ceea ce creezi, iar restul este istorie. Nu uitați, ”We don’t read and write poetry because it’s cute. We read and write poetry because we are members of the human race.”