Cugetări
Priveam în colțul camerei și mă gândeam
la păianjenii care își croșetează propria lor pânză și o numesc „acasă”
parcă aș vrea să fiu și eu un păianjen care își face un loc al său oriunde dorește.
•
Mă uitam la pozele din albumul vechi
și o recunosc pe mama
de pe vremea când fața ei nu era atât de încrețită de gânduri.
Zâmbea, era la un revelion din anii ’90
alături de tata formau cuplul perfect
parcă aș vrea să fiu și eu o poză care să surprindă doar momentul acela, tineri, fără griji, fără responsabiltăți.
•
Pictam niște linii cu negru în zigzag pe colțul unei pânze
apoi am început să folosesc culoare,
amestecând pe paletă culorile ce au început să se murdărească,
dar îmi plăcea, îmi place dezordinea
parcă aș vrea să fiu și eu un tablou, care să adune doar culoare și să întoarcă privirile oamenilor.