lună nouă în balanță
toate trec prin mine
înainte să ajungă
la mine.
și când ajung,
fiecare în parte poartă
câte o părticică
din mine.
insomnia asta,
ora târzie,
stomacul gol,
nu au cum să mă supere.
eu le-am născut,
așa cum eu nasc
tot
ce există pentru mine.
așa cum îmi nasc
versurile
bune sau proaste,
pe care le șterg sau le arunc,
pe care pot să le citesc sau nu,
al căror singur sens
e să fie născute
și atât.
bănuiesc că, în acest fel,
versurile mele se aseamănă
cu mine.