Cugetări sau ceea ce numesc eu ,,aer”
Hello, pasionaţi de literatură!
Postarea aceasta nu va fi despre o recenzie după cum v-ați obișnuti, ci va fi despre câteva gânduri și cugetări de-ale mele pe care simt să le împărtășesc de ceva timp și cu voi!
Wish me luck…
Întotdeauna mi-a plăcut să cred faptul că ,,Viața e o carte, iar noi o filă din ea”, iar din această cauză nu există cărți bune, sau mai puțin bune, la fel cum nici viața nu e rea, ci doar unele clipe din ea. Pentru că părerile sunt atât de subiective, am încercat un experiment: am citit aceeași carte, doar că la o distanță de 5 ani. Când am citit-o prima oară m-am transpus instant în pielea personajelor și mi s-a părut o lectură emoționantă, dar nu pot spune că mi-a plăcut atât de mult. Când am citit-o după aproximativ 5 ani, mi-am dat seama de ce nu mi-a plăcut, mai ales pentru că nu eram capabilă să înțeleg pe deplin mesajul și esența cărții și nu mi-a venit să cred că am rămas cu total două lucruri diferite.
Contează foarte mult vârsta, capacitatea noastră de înțelegere, ceea ce simțim, ce așteptări avem, dar mai ales cum citim cartea respectivă, pentru că noi, cititorii, suntem cei care ar trebui să fim responsabili de cum se mânuiește o carte, iar apoi de conștientizarea mesajului pe care vrea să îl transmită autorul.
Chiar dacă e un subiect banal și de prost gust face diferența, deoarece ,,a lectura” o carte însemnă a parcurge niște pagini care într-un fel sau altul ne fac mulțumiți sau nu, ne astâmpără așteptările sau mai degrabă ne dezamăgesc, înseamnă a trece prin revistă direct finalul cărți, a fost despre mine, sau am pierdut vremea lecturând-o, mai apoi fiind uitată de lume, zăcând pe un raft…
Dar conform sensului etimologic al verbului ,,a citi” face referire la cu totul altceva, înseamnă: ,,A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua la cunoștință cele scrise.”
Tind să cred că este foarte important felul în care se raportează cititorul la text și e o mare diferență între lecturare și citire pentru că, cititul presupune o deconectare a minții cu realitatea, dar o conectare a acesteia cu lumea creată, impusă de autor, iar apoi o analiză clară, conștientă a contextului, dar și a subtextului. Mai exact, cititul este taina misterioasă a cunoașterii care presupune un exercițiu profund de cercetare, dar mai mult de atât, presupune și posibilitatea da a extrage, de a te alimenta și de a găsi un conținut pe care să îl scoți la lumină și prin care să înveți ceva din fiecare carte.
De aceea, timpul nu e niciodată unul irosit atunci când citim și consider că din fiecare carte putem extrage partea cea bună și sămânța cea de folos care va rodi în sufletele noastre, dar și morala pe care am menționat-o mai sus.
Așadar, merită să ne bucurăm și să savurăm fiecare lectură, pentru că ,,este evadarea noastră”, pansamentul și alinarea sufletului nostru, este aerul pe care îl respirăm pentru a rămâne în viață!