morții mei

„dacă toamna aș muri, 

căci în toamnă m-am născut, 

zodiile s-ar împlini:

e destinul meu tăcut. 

•

dac-aș muri-n primăvară, 

căci atunci totul renaște, 

m-aș reîncarna-ntr-o cioară 

și pe toate le-aș cunoaște. 

•

de-n vară m-aș prăpădi, 

căci în veri am tot murit, 

mi-ar rămâne poezii

despre tot ce am iubit. 

•

de pe iarnă-aș îngheța, 

jelind după al meu Soare, 

Dumnezeu m-ar aștepta, 

Dumnezeu n-are culoare. 

•

dacă n-aș muri nicicând, 

dacă aș trăi mereu, 

am inimă și am gând 

ș-ăsta este sensul meu.”