Strigăt

„Cad în genunchi și mă rog

În fața fanteziei mele,

Mă rog să nu fii fost imaginar,

Dar de pe mare și uscat ai dispărut,

Gura mea îți strigă inima,

Dar nu răsună niciun zgomot.

•

Mi-e foame de-o secundă cu al tău suflet

Să-mi ajungă pentru eternul meu timp rămas aici;

Strigătul tău

S-a pierdut printre valuri și ceruri de eu nu l-am auzit,

S-a pierdut într-o lume unde eu nu am acces,

Dar inimile noastre au rămas conectate pe veci,

Durerea ta se află în sufletul meu, iar vocea ta

Este în mintea mea

Nu încerca să vorbești

Căci acum sufletul și mintea mea

Sunt definiția unui strigăt.

•

Nu pot crede că ale noastre inimi sunt ipocrite

Când au fost făcute să iubească și să sufere

Împreună,

Am vrut să mă îndrăgostesc de culorile tale închise,

Iar tu ai vrut să îți dau nuanțe

Am fost făcuți să ne iubim într-o furtună frumoasă,

În haos, în al lumii venin și în farmecul nostru.”