01.10.2023 — 19.10.2023

Temă:

Acest exercițiu va fi de tipul unui joc de ghicitoare pentru cititor. Creați o lucrare care să fie structurată în orice formă, poate fi pe absolut orice subiect, ÎNSĂ: în interiorul ei, vreau să includeți cuvinte / expresii care să simbolizeze următoarele lucruri despre voi:

— motivul fericirii voastre absolute;

— motivul pentru care ați plâns cel mai tare în ultimul timp;

— ce vă face să vă fie cu adevărat frică de viitor;

— cuvântul vostru preferat;

— un sentiment pe care ați vrea să-l retrăiți iar și iar;

— cel mai frumos moment trăit până acum.

---

1.

„Aveam șaptesprezece ani și-mi plăcea la infinit

Aveam șaptesprezece ani și îmi doream pace

Aveam șaptesprezece ani și mă rugam să reușesc cum mi-am dorit

Aveam șaptesprezece ani și s-a sfârșit în noiembrie

Și de când am avut șaisprezece doar eu știu cât am râs și-am vorbit până am ajuns la șaptesprezece

Și acum mă gândesc, dacă s-ar întâmpla ca la cincisprezece…?”

⚫️ Creație proprie:

@bianca._bie

———————————————

2.

„Ați avut și voi acea pieliță la baza degetului mare, pe care ați început involuntar să o trageți cu dinții și s-o rupeți în fâșii descuamate? Eu am decis ca astăzi să o desfășor ca pe un papirus cu rune arse. Sper să călătorească printre juliturile sărate de pe mâini și să ajungă din greșeală la baza gâtului, în acea peșteră la confluența dintre claviculele asimetrice. Sunt curioasă dacă îmi poate dezgoli osul proeminent și dacă unghia cu deficit de calciu de la care am pornit e în stare să-mi deznoade țesuturile, să le sorteze până la reabsorbție.

Un cerc de soare-mi luminează sternul. Dacă mi-l dezintegrează în fosfene și-n oftat canicular? Dar pielița? Va ajunge ea oare să mă dezbrace de toată mândria și revolta înainte ca raza s-o facă scrum? Își va găsi ea cazare în societatea cutanată și-și va aminti de acei gnocchi nereușiți?”

⚫️ Creație proprie:

@zahariamaraioana

———————————————

3.

„Nu poți fi pe veci fericit singur, deși nu depinde de o persoană, însă e frumos să te bucuri cu cineva. Avem prea multe așteptări și pretenții și din cauza asta devenim sensibili. Toți se așteaptă să avem pe cineva iubit, dar viața uneori e mai frumoasă singur.

Despărțirile dor.

Simt că Pitagora a făcut matematica să îmi îngreuneze viața.

Deși, deși nu putem ajunge la cer, îi putem vedea frumusețea sa zilnic, accentuată de nori și soare.

Vreau să-mi văd din nou sora micuță, pentru că timpul trece prea repede.

Ziua în care am scris „arta” mea e cea mai binecuvântată zi.”                                      

⚫️ Creație proprie:

@cartisiiceai

———————————————

4.

„Un șuierat mă străpunge pe întuneric,

Când Luna își arată colții,

Sub stratul greu de miros cadaveric,

Îmi plâng de dor, m-au uitat și sfinții.

 •

Încleștat în ale tale brațe,

Sufletul mi-l înjunghii,

Zilele mi le-ai legat cu ațe,

Neprihăniți mi-ai lăsat ochii.

 •

O atingere de cristal îmi dictează ordinea,

Din neliniște îmi simt ferecate zidurile

Păgâne. O lacrimă purpurie îmi mânjește

Dragostea. Iar ai tăi ochi mă privesc și acum,

și eu sper să învăț să zâmbesc.”

⚫️ creație proprie:

@mariustan07

@cuvinte.de.prisos

———————————————

5. Trust issues și intimități

„Am băgat un aperol spritz

În plină amiază,

În timp ce mă gândeam la tine

Și la cum mi-era teamă să beau în fața ta

Căci n-aveam încredere în tine,

În mine.

 •

Mi-era teamă de ceea ce se putea întâmpla,

Iar trupul meu era mai rezistent dacă nu consuma

Nimic în afară de ochii tăi

Interstelari care mă priveau adânc,

Cu atâta dragoste

Care-mi părea prelucrată,

Plastifiată, artificială,

Și mă cutremuram la gustul de alcool de astăzi;

Îmi amintea de tine și de tot ce nu aveam

La momentul respectiv,

Dar măcar eram eu întreagă.

 •

Nu beau prea des și nici prea mult,

Iar când o fac:

Râd, iubesc și dorm.

Și azi am adormit frumos

Cu tine în gând;

Stăteai bine în visul meu.

Te-aș primi iarăși,

Dar e prea curând.”

⚫️ Creație proprie:

@ninalinaivan

6.

„Mi-aș dori să nu adorm privind la luminile puternice din tavan, speriată de cum mă voi trezi, dar gândul nu-mi dă pace în nopțile târzii. Și când aud zgomotul strident al alarmelor de afară, mă cufund cât de adânc pot în căldura ta. Te privesc și îmi amintesc de prima ta ocheadă asupra mea. Ce norocoasă sunt! La fel ca atunci, când am simțit prima dată moliciunea ierbii sub picioare, și am văzut lacrimile de fericire din ochii mamei. Și cu toate astea în gând, seară de seară, mă uit la soare și zâmbesc…”

⚫️ creație proprie:

@mariaa_victoriaa6

———————————————

7.

„Ce să mai știe un suflet rătăcit, despre iubire? Oricât am încercat să-nțeleg ceea ce ar părea atât de simplu – împlinirea, mângâierea, dragostea, sufletul îmi era scufundat în smoala neagră a disperării, răzbind doar cu o nară la suprafață și respirând sacadat.

Inima mea, prea neagră, nu a știut cum să reacționeze la culoarea ta. Ochii mei, prea închiși, nu au știut să vadă prin iubirea ta.

Într-un Univers paralel, sunt sigură că ai fost bandajul lipit pe genunchii mei juliți, în urma căzăturilor pe care viața mi le-a „oferit”.

Și totuși… mă gândesc la tine ca la ceva divin – te-am pus drept tablou pe peretele dintr-o cameră a inimii și am bătut atât de adânc cuiul, încât acum nu mai poate fi scos. O salvare… o mângâiere pe spatele meu firav… momentele noastre erotice din miez de noapte și zâmbetele de pe timpul zilei.  

Să-ți mulțumesc? Cât ar dura? Cât ar costa? Am propriul meu mod de a-ți recunoaște meritele – m-ai salvat deci m-am încredințat ție, întru totul.”

⚫️ Creație proprie:

@iamallexarta

———————————————

8.

,,M-am născut ca pata neagră, pe un fundal alb și fără vreo greșeală, trăindu-mi vina ca pe propria-mi piele.

Am fost mereu cea care se simțea nelalocul ei, cu toate că era acasă, printre familie și prieteni.

Mi-am găsit mereu soarele pe timp de furtună, atunci când alegeam să mă scufund în tăcerea asurzitoare, simțind cum focul îmi îngheța din inimă și suflet.

Mintea îmi era la pacea din ceruri, atunci când mă trezeam alergând cu picioarele desculțe, pe o cărare plină de iarbă verde și flori. Trebuie să recunosc totuși… Îmi simțeam sângele cum se usucă în venele-mi aspre, de fiecare dată când mă gândeam unde avea să mă ducă de fapt, capătul cărării. Și mă opream la mijlocul acesteia. De fiecare dată, fără să am idee cum mai pot continua.

Dar dacă ar fi să aleg orice simțire voluntară, ar fi senzația de împlinire; ceva ce nu am mai simțit demult.”

⚫️ Creație proprie:

@_denisa19.

@writer.from.the.stars

———————————————

9. nebunie stelară

„mă topesc cu fiecare atingere,

îmbrățișarea ta e casa mea.

lacrimile se rostogolesc pe obraz

atunci când nu te văd cu zilele,

teama că aș putea să te pierd

îmi întunecă visele, nu gândesc.

îți șoptesc iubire cu vorbe dulci

îmi alină sufletul de la distanță

de când te-am văzut prima dată

știam că-mi vei deveni acasă;

timpul trece, tu să nu-mi treci,

de-am fi doar noi sub cerul liber

am cutreiera de nebuni printre stele

fără griji, fără nevoi, doar noi și cu ele,

să ne vadă doar Luna și să ne admire.”

⚫️ Creație proprie:

@_georgii28

@poezii._.citatee

———————————————

10. memorie la tigaie

„țin minte puține lucruri.

prăjeala le-a făcut scrum,

le-a evaporat.

am împlinit paișpe ani,

am clipit,

am murit,

am murit,

am murit,

am murit.

am deschis ochii

de curând.

și acum mi-e imposibil

să-i mai închid la loc,

căci locul lor

nu se mai închide

în veci.

 •

țin minte prima mea insomnie.

de fapt, țin minte doar că

mi se părea ciudat

că e mereu noapte

și eram convinsă că

ziua n-o să mai vină niciodată.

că o să avem facturi colosale

la lumină

și o să trebuiască să cumpăr

multe lumânări.

dar mi-am dat seama că

ziua o să vină, o să vină

mereu.

doar că nu

pentru mine.

 •

mă obișnuisem cu ideea

că pentru mine orice lucru

care începe

nu se mai termină

niciodată.

orice sfârșit al său

e o iluzie,

pentru că

începutul care-i urmează

oricărui sfârșit

nu este nimic altceva

decât o dovadă

a continuității,

a eternității.

 •

dacă mă trezesc

și mă și culc

și am și-o zi

și am și-o noapte,

sunt liniștită.

dacă iluzia începutului

vine după un somn

și este întâmpinată

de un răsărit sângeriu

și de pisica mea albă,

mă lepăd de filosofarea

asupra eternității,

alegând

pur și simplu

s-o trăiesc.”

⚫️ creație proprie:

@alice.s.didu

———————————————

11. În ultima vreme, viața

„E frig de octombrie și ceață,

Cald de suflet și liniște plăpândă

Singurătatea mă apasă pe alocuri,

Încerc s-o uit cât pot de tare.

 •

E frumos când mă gândesc că sunt,

Când mă gândesc că nu-i întâmplătoare starea

Extorsiune de Univers când Luna nu mă veghează,

Pisici pe creier și pereți, e greu sa nu le vezi

Când gânduri îți acaparează calea-n Singurătatea amară de București,

Hah, e amuzant ce-am început acum să trăiesc, e bizar, copilăresc.

 •

Alinată îmi e calea de Soare când căldura îmi umple sufletul de bucurie,

Stări, confuzii, migrene, râsuri, poze polaroid

Concerte om la Lună din săptămână-n săptămână,

Începe să prindă contur și nu mă supără, e chiar frumos când mă gândesc.

 •

Fug, alerg, am programare, tatuajul 6 de pe lista neîncăpătoare,

N-am să-l uit pe primul niciodată, entuziasm și frică

Acum sunt obișnuită, dar tot mă bucur de tot ce pare mic în viața mea acum.

 •

Cel mai zemos, fructat loc îmi e la mine-n suflet,

Dar când nu-mi găsesc calea, ori vreau să fug de frici

Aleg să vorbesc, să plâng când simt, să râd mereu,

Căci știu că îmbrățișări mai sincere, n-am să găsesc decât aici, unde frica se ascunde de curajul meu, aici unde am evoluat așa frumos!”

⚫️ creație proprie:

@ioana_gabriela_zamfir

———————————————

12.

„la căderea serii

parcul rămâne gol

 •

ceea ce dispare de fapt

este aglomerația

din fiecare om care-și întinde

mâna spre persoana din dreapta lui

sau umbra copacului

 •

pe bănci se așază umbrele

subțiate de lipsa unui corp

& tremură sub lună

ca îndrăgostiții la primul lor sărut

 •

și luna veghează asupra lor

și ține minte clipa în care toți

se aseamănă

cu cei ce-au stat – în parc pe bancă –

și s-au împăcat cu trupul lor

 •

și luna păstrează liniștea

pentru cei ce suferă nefericiți

și ia în ochiul ei rece

durerea miilor – sutelor de mii – de umbre”

⚫️ Creație proprie:

@alteregopoesis

———————————————

13.

„Mergând desculță prin livadă, cu coșul de prune în mână, culegeam rodul fericirii mele: tu.

Am reușit să-ți vindec rana ce ți s-a adâncit în suflet, făcându-te, din nou, om.

Am desenat linia noastră a vieții

doar că ai preferat să o deșiri, transformând-o acum într-un mare ghem de nesiguranțe, însă indulgența ce ți-am arătat-o de-a lungul timpului a crescut și a crescut până ce s-a uscat.

Sanatoriul mă așteaptă, așteaptă să-i dau îmbrățișarea mea caldă, iar el să mă întâmpine cu una rece. Mă tem că nu o să mai poți fii acolo să mă ții de mână.

Știu că tânjești după iertare… dulcea iertare care vine ca un medicament din partea mea, doar că sufletul meu e prea încărcat cu prejudecăți.

Ce n-aș da să trăiesc din nou clipa, clipa în care ni s-au întâlnit privirile pentru prima dată în viață, nesiguranța de atunci, căci nu știam la ce să mă aștept de la tine.  Am încercat să mă redescopăr, călătorind printre amintiri și am să te văd din nou, dar acum cu alți ochi.”

⚫️ Creație proprie:

@iusedtopaint

———————————————

14. Trei

„A fost o vară cum a mai fost și alta, cu planuri așezate între infinit și mare, între nemurire și piscurile munților, atingând cerul cu vârfurile degetelor. Cutreieram drumurile șerpuite ale văilor pustiite, întrecându-ne cu necunoscutul neîmblânzit și poate că a fost  vremea cea mai roditoare a vieților noastre pe când nemiloasa soartă nu ne împrăștiase, transformându-ne în dușmanii de mâine și-n străinii de azi.  Pe secretierul de la țară, din camera cu cele mai mari ferestre, în care ne pierdeam nopțile hlizându-ne la imaginile unui monitor cu tud catodic, zace acum – la o eternitate distanță de anii liceului, urmați în grabă de cei ai facultății – o fotografie roasă pe margini, din care zâmbim la fel de stingheriți. Lumina cade nepăsătoare peste chipurile unor prieteni de demult, în jur s-a așternut praful și doar nefericirea ne mai aduce împreună în ultimul ceas, pășind agale pe cel din urmă drum. Era o vreme a eternității și a nemuririi și ar mai fi fost pe puțin încă o mie de răsărituri, dacă nu ne-ar fi trezit din vis Zorile cântate în prispă – trezirea la realitate, iluzia s-a frânt, farurile s-au stins și timpul ne-a biciuit aprig și înverșunat.

La un colț de gard părăginit, pe o uliță pe care nu  aș fi mers, trei câte trei ne privim de parcă nu ne-am fi văzut nicicând și o gheară nevăzută-mi strânge gâtlejul – amar, durere și încă ceva! Dacă trei dispar cu doi ce se întâmplă? Ne izolăm într-o cutie de chibrituri și existăm pe mai departe cu aduceri aminte înfipte în stern? Ștergem trecutul, vorbim cu himere ce-or apărea o dată, de două ori, poate de trei ori și or sta un an sau poate doi și pe urmă dispar ca urgiile cele mai devastatoare, lăsând pete întunecate în albastrul infinit al cerului? Alungăm libertatea, goana, viteza care ne face să trăim de dragul regretului? Și cu canapeaua cum rămâne? O lăsăm să zacă în fața televizorului adormit sau măcar atâta lucru putem să mai facem și ne tolănim în fața unor actori pe care nu-i cunoaștem, vorbind despre tot și nimic? Pe fundal am uitat ce se derulează – e liniște! Glonțul încă nu ne-a nimerit, mai avem timp să strângem amintiri din care vor rămâne doar trei!”

⚫️ Creație proprie:

@cristina.negreanu

———————————————

15.

„Faptul că trăiesc

Și învăț tehnica prin care se maturizează

Naivii în public fără a învăța nimic în final

Mă face suferindă de bătrânețe coaptă.

Lucrurile privite prin ochii altuia

Nu țin pasul cu o lume

Condamnată la evoluție,

Iar fericirea absolută

A ieșit de la muncă prea târziu

Ca să dea timpul înapoi.

Să fiu singura care vede la televizor Revederea noastră ca și cum

Ne-am întâlni întâmplător acum.”

⚫️ Creație proprie:

@_mariana.faur_

———————————————

16.

„Este ciudat cum iubirea

Prinde atâtea forme și-atâtea nuanțe!

Cum se multiplică-ntr-un infinit de râsete –

Toate vii și colorate toate!

Este ciudat cum apare

Din litere scrise pe hârtie, noaptea,

Din oameni ce-și lipesc sufletul de-al tău

Și din munți scăldați în soare.

Este ciudat că nu te-ntreabă

Dac-o primești; îți intră drept în suflet

Ca-ntr-o odaie rezervată dinainte

Ca-ntr-un cuib al ei – ce nebunie!

Și stă acolo, cu tot trecutul tău,

Cu tine, față-n față, cu viitorul!

Și crește-alte cuvinte ー oameni chiar ー

Și înflorește-n trandafiri sălbatici!”

⚫️ Creație proprie:

@ap_bibliofille

———————————————

17.

„Doar anii mai rămân

Când ești privat de clipe

În cavoul tău

Dorm aripi vestejite

 •

Trupul tău cunoaște

Doar gloria sepulcrală

Atunci când ființa ta

Pornește o răscoală

 •

Patria ta bolnavă

Cu brațele deschise

Îmbrățișează arta

Emoțiilor ucise

 •

Doar anii mai rămân

Când ești privat de clipe

Din lacrimile tale

Vor înflori tulipe”

⚫️ Creație proprie:

@vraja_trandafirului

———————————————

18. Cartea mea

„Iubirea e un sentiment de aur

Cine nu-l are să-l adune,

Căci viața fără dragoste e seacă

E cel mai frumos sentiment,

Doar să știi cu-i să-l împărți.

 •

Un amalgam de stări mă încearcă,

Cineva vrea să clachez,

Dar îmi adun lacrimile în palme,

De atâta răutate mocnită

Vreau să fug cât mai departe.

 •

Incertitudinea persoanelor

Mă dezechilibrează des,

Prefer să-i țin pe toți aproape

Decât să-i pierd din neglijență,

Îi cuprind pe toți în cartea mea…

 •

Vreau să fiu fericită,

Să nu mă pierd prin umbre reci

Să mă logodesc cu cel ales,

Într-un etern de flori și îngeri

Fiindcă cineva e mereu aici.”

⚫️ Creație proprie:

@ioana_gst

———————————————

19. Întrebări

„Ce frumoasă este viața,

Atunci când o înfruntăm

Și încercăm s-o facem altfel,

Nu atunci când renunțăm!

 •

Să pictezi e poezie,

Să iubești poate să doară.

Să nu știi ce poți găsi

Dincolo de strada amară.

 •

Bunătatea e un dar,

E un basm plin de povești,

Precum inima din piept

Ce te lasă să trăiești!

 •

Iubirea este poveste,

O baladă infinită,

Care dincolo de dor,

E cel mai frumos grăită.”

⚫️ Creație proprie:

@danielamariaciobanu

@neoficial.daria

———————————————

20. Heartbeat

„Sub un cer nocturn, străbătut de dârele astrelor trecute, muzica răsună tare. La majorat zumzăie toți, beau, cântă, cât pentru tot satul să audă. Mă mai opresc picioarele de obosite și-mi trag suflul puțin, și mă uit în jur. Viața aceasta îmi place. Cu toți prietenii alături, e momentul meu de glorie, când nimic nu mai contează. Văd tot binele din lume, plină de euforie dansând pe muzica ce-mi gâdilă sufletul. Facem poze toți râzând, iar acum parcă ne putem deschide sufletul eclatant, ne exprimăm liber dragostea prin căldura obrajilor pufoși. Și apoi îmi pare că timpul fuge pe sub ghete, rămâne insuficient, așa ca noi toți în sine, simplă materie, ghemotoace de speranță ce se vor dizolva într-o zi. Dar așa particule ce suntem prin vastul Univers, știu că nu am fost simpli pitici, ci scântei în toată firea. Până la urmă, nu putem decât să trăim, iar asta facem din plin.

⚫️ Creație proprie:

@nicolga.99

@nykonii

———————————————

21. Titluless

„În ceas de noapte,

Cățelu-mi scârțâie,

Ai nervilor coarde,

Le bâțâie,

Parc-ar fi un părinte,

Al cărui cânt s-a ascuțit,

Se prevestește moarte?

Sau doar un suflet prăbușit?

 •

Noaptea-n mătase,

Mă-mbracă,

Lacrimile fioroase,

Mă-neacă,

În brațele lui cad,

Și nu mă mai ridic,

Eu traversez prin iad,

El nu zice nimic.

 •

Dincolo de durere-i iubire,

Multă,

Infinită,

Prin inimă curge miere,

Moale,

Nezaharisită,

Ca atunci când marea și muntele,

S-au întâlnit,

Iar apa și zarea,

S-au contopit.”

⚫️ Creație proprie:

@cristescuamy

@artsday33