Înec în cerneală

 

Pe pupila deschisă-mi roiesc

molii somnambule.

Oare ar trebui să le stârnesc,

ca să le văd cum îmi decojesc oja

sau, în loc de unghii, îmi vor devora visele,

în timp ce tu te-neci în călimară?

 

Auzi cum fluieră farfuriile prin sertare?

De ce Pământul meu se cutremură, dar al tău

stă pe loc?

Nu-ntoarce privirea, închide-ți ochiul

cu buricele pline de kerosen.

Poți trage acum cu urechea la

prăbușirea aripilor tale sau măcar la

râsul meu blestemat?

Ai surzit de la zgomotul gândurilor tale?

Atunci, cu-n ciocan, o să le zdrobesc

sau în zadar te voi bate pe umăr

și-ți voi iriga venele cu cioburi de sticlă…

 

Lasă-ți privirea să alunece pe ridurile-mi prefăcute,

când se vor face acestea scrum?

Abia atunci când voi naufragia, iar tu mă vei pândi

printr-o lunetă?

Nu te saturi de căderea noastră.

Oare trebuie să o înrămez,

înainte să ardă-n negru de fum?

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.