Cum aș putea eu oare?
„Și de-ar fi să plâng, aș plânge o toamnă-ntreagă,
De dorul mort, adormit ca frunza ce cade pribeagă
Pe-un pământ rece, obosită de-atâta soare
Ce speră adormind la umbra unei iubiri viitoare.
•
A amuțit deodat’ și pasărea-n zbor
Blocată-n timp de-un amor incolor
Cum aș putea eu oare să opresc lacrima?
Culeasă dintr-un ocean adânc, când suferă inima?”