Pășea pe aleea viselor ei, atât de reală, de primitoare, se întindea de la firicele de iarbă proaspătă până în pragul ușii larg deschise ce o așteaptă să pătrundă. Pași repezi, chiar vioi au condus-o spre necunoscut, nu știa ce urma să vină, amintirile le purta mereu în geanta veche, ponosită de care nu se putea lipsi, oare poți păși către viitor cu trecutul în brațe? Ușa care o aștepta nu avea să rămână mereu deschisă spre același orizont, fiecare decizie e menită să o schimbe. Coboară lent, cu frică înaintează, dar ezită să privească înainte, ochii îi sunt ațintiți în pământ, nu știe încotro să o apuce. Felinarele din jur pâlpâie cu dor, nedumerită, melancolică, are gândurile în ceață, e o lume nouă în față. Uneori cuprinși de teamă cadem pradă disperării.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.