luna e corpul dorurilor
„eu sunt femeia visurilor mele,
și-n fiecare noapte tot visez.
eu sunt femeia nopților aste grele,
ș-acestui vers pe care-l încheiez.
•
eu sunt fiica bietului meu tată,
și-a mamei ce mă tot naște într-una.
eu sunt fiica neamului meu, pătată,
ș-a toamnei, vânătă cum e pruna.
•
eu sunt amanta prea mulților bărbați,
și-a femeilor ce îmi tot fac blesteme.
eu sunt amanta ochilor ‘negurați,
ș-a vocilor ce știu doar să mă cheme.
•
eu sunt soția sufletelor curate,
care cu mine o să se murdărească.
eu sunt soția lui Venus ș-a lui Marte,
ce nici pe zei nu poate să-i iubească.
•
eu sunt mama a tot ce e ș-a fost;
sânul meu hrănește tot pământul.
eu sunt mama al cărei singur rost
mereu a fost, mereu va fi cuvântul.”