eu am să-l schimb

Confuză îmi e trăirea în viața ta, 

Abruptă și nesigură, deși mă ține strâns frânghia 

Fac eu prea greșit, de atâtea ori,

Sau e doar nehotărârea ta, ce pune sigiliu pe amândoi?

•

Nu-s de ajuns, nu-i destul cât fac și zic,

Am să pot vreodată să te mulțumesc, în viața asta

Am să-ți fiu vreodată atât de importantă încât timpul să nu fie obstacol între noi, 

Să mă ți în brațe când plâng și să mă pupi pe frunte 

Nu să fug pe unde apuc de frică că o să izbucnesc și lacrimile o să-mi fie unica trăire,

Nu știu cât o să mai pot să cred că o să fie altfel.

•

Sunt rezultatul miilor de povești de dragoste, 

Cu trăsăturile oamenilor ce s-au iubit nebunește 

Și mă întreb zilnic, de ce nu mă iubești cum merit,

De ce să te implor, să sper, să mă rog să fie altfel 

Că nu poți, nu ești pregătit, dar nici nu-mi dai drumul să plec, să cad în gol de la etajul 6,

Să mă zvârcolesc pe podeaua rece și să  plâng până n-am să mai pot.

•

Până când, surprinzător apare altcineva, la momentul potrivit, dar atât de nepotrivit pentru mine,

Căci, cu ea ai să poți și ai să vrei

O s-o alergi nebunește prin parc, ai s-o strângi în brațe și ai s-o pupi pe frunte,

Exact cum îmi doream și eu, dar la mine nu se poate

Ca nu-s ea.