(Ne)ființă

14 noiembrie 2023 – pagină de jurnal

Stiloul va cădea molatic peste cuvintele pe care nu le-am putut rosti niciodată cu voce tare. Se va dezlănțui ca o furtună adâncă pe trupul șifonat al pergamentului cafeniu și va ataca rațiunea, sufocând-o. Penița lui va mutila istoria până când cenușa tăcerii va lua forma unui jurământ. Cel mai sacru jurământ dintre toate. Ultima suflare a (ne)ființei. Testamentul.

𓆩♡𓆪

Pe un pat de trandafiri, amorul meu pribeag se frânge

Într-o ploaie de regrete, scripca asta neagră-l plânge

Două patimi stau de strajă, aranjate mai la sud

Pe o stradă, lângă piață, versul meu pozează nud

Nu e vorba de principii într-o seară păcătoasă

Rup din tine comparații, ca să fac marea geloasă

Prin plămâni întreg orașul mai respiră poezie

Pielea ta, subiect de studiu, neiertată blasfemie

 •

Un coșmar machiat în taină se așază într-o brișcă

Lângă el, șoferul trist, printre rugăciuni se mișcă

Într-un dans universal, literele lui uitate

Costă gândul străveziu și minuni înstrăinate

În privirea drăgăstoasă a apusului cel mut

Condamnat-a fost odată vocea țarului căzut

Într-un bar brăzdat de riduri, votca cea minuțioasă

Îmi tatuează-n esofag patria-i verde, grațioasă

 •

N-am curajul să m-apropii de maestrul bijutier

Regii noștri depravați nu-și găsesc locul în cer

Angajați sunt în război numai cei ce pot să poarte

Capodoperele lumii într-un înveliș de carte

Prizonier al nemuririi, martor la emoții reci

Pe bancnote se vedea dezmățul locului de veci

Tinerețea-nmiresmată, lângă un stejar dement

Scrijelea adresa firii pe o pată de ciment

 •

Specie a genului dramatic, tu, supus, o tragedie

Îți îmbălsămezi sfârșitul cu o caldă melodie

Într-o crâșmă de la țară, borșul mamei, cel de pește

Ca un mojic cetățean printre amintiri pășește

Mi-aș dori să mă întorc zece veacuri în viitor

Să-mi dezinfectez cu spirt latura de scriitor

Lângă ramuri deprimate polițiștii cântă-n strună

Două suflete trucate, o legendă de la stână

 •

Pe un pat de trandafiri, amorul meu pribeag se frânge

Într-o ploaie de regrete, scripca asta neagră-l plânge

Lupi înfometați de doruri și albastre rândunele

Au purtat cununa vieții printre gândurile mele

Bălți de sânge s-au deschis unde-i rana vindecată

Suferința-i o himeră, o istorie blestemată 

Lângă nemurirea noastră zace singur un mormânt

Aruncați deasupra noastră cel mai sacru jurământ

𓆩♡𓆪

Semnat: autorul

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.