(Ne)ființă
14 noiembrie 2023 – pagină de jurnal
Stiloul va cădea molatic peste cuvintele pe care nu le-am putut rosti niciodată cu voce tare. Se va dezlănțui ca o furtună adâncă pe trupul șifonat al pergamentului cafeniu și va ataca rațiunea, sufocând-o. Penița lui va mutila istoria până când cenușa tăcerii va lua forma unui jurământ. Cel mai sacru jurământ dintre toate. Ultima suflare a (ne)ființei. Testamentul.
𓆩♡𓆪
Pe un pat de trandafiri, amorul meu pribeag se frânge
Într-o ploaie de regrete, scripca asta neagră-l plânge
Două patimi stau de strajă, aranjate mai la sud
Pe o stradă, lângă piață, versul meu pozează nud
Nu e vorba de principii într-o seară păcătoasă
Rup din tine comparații, ca să fac marea geloasă
Prin plămâni întreg orașul mai respiră poezie
Pielea ta, subiect de studiu, neiertată blasfemie
•
Un coșmar machiat în taină se așază într-o brișcă
Lângă el, șoferul trist, printre rugăciuni se mișcă
Într-un dans universal, literele lui uitate
Costă gândul străveziu și minuni înstrăinate
În privirea drăgăstoasă a apusului cel mut
Condamnat-a fost odată vocea țarului căzut
Într-un bar brăzdat de riduri, votca cea minuțioasă
Îmi tatuează-n esofag patria-i verde, grațioasă
•
N-am curajul să m-apropii de maestrul bijutier
Regii noștri depravați nu-și găsesc locul în cer
Angajați sunt în război numai cei ce pot să poarte
Capodoperele lumii într-un înveliș de carte
Prizonier al nemuririi, martor la emoții reci
Pe bancnote se vedea dezmățul locului de veci
Tinerețea-nmiresmată, lângă un stejar dement
Scrijelea adresa firii pe o pată de ciment
•
Specie a genului dramatic, tu, supus, o tragedie
Îți îmbălsămezi sfârșitul cu o caldă melodie
Într-o crâșmă de la țară, borșul mamei, cel de pește
Ca un mojic cetățean printre amintiri pășește
Mi-aș dori să mă întorc zece veacuri în viitor
Să-mi dezinfectez cu spirt latura de scriitor
Lângă ramuri deprimate polițiștii cântă-n strună
Două suflete trucate, o legendă de la stână
•
Pe un pat de trandafiri, amorul meu pribeag se frânge
Într-o ploaie de regrete, scripca asta neagră-l plânge
Lupi înfometați de doruri și albastre rândunele
Au purtat cununa vieții printre gândurile mele
Bălți de sânge s-au deschis unde-i rana vindecată
Suferința-i o himeră, o istorie blestemată
Lângă nemurirea noastră zace singur un mormânt
Aruncați deasupra noastră cel mai sacru jurământ
𓆩♡𓆪
Semnat: autorul