ali(e) nări

„a venit toamna și-mi spune

că eu nu sunt vinovată. 

a venit toamna și-mi pune

pe suflet o frunză-uscată. 

•

dă cu ploaie să mă spele

de vânătăi de la căldură. 

mi-aduce nopți făr’ de stele

dar pline de jeg și zgură. 

•

a venit ca să mă dezmintă, 

toamna, al meu avocat. 

cu miros de vin și ghindă

și de sânge greu, spurcat. 

•

mă ține toamna doar în ciațiu;

totuși mereu la ea mă-ntorc.

căci în noiembrie până și-n spațiu 

oricât plângi, totul e mort.”