la mine în casă
Liniște și avânt e tot ce n-am avut,
Glas și pas, turcoaz-portocaliu e ceasul de pe marele hol
Ferestrele-mi sunt deschise de vânt, dar ușa mi-e tot închisă,
E pustiu de trist uneori, mi-e dor, încă te chem.
•
Mi-e bântuită casa, uși se trântesc fără scăpare,
Ți-e frică oare sau mi se pare, poate nu-s eu de ajuns
Ți-am dat răsărit, soare și căldură, sunt oare prea bună?
Mi-ai dat înapoi apus, lună si vânt
Le păstrez încă la gât, nu le-am uitat sau neglijat, eu nu-s așa cum ți-ai imaginat.
•
De iubire și căldură îmi e ghidată viața, de îmbrățișări și muzică,
Sunt avalanșă de râs pe un pat de plâns
Sunt un munte de calmitate când în mâini mi se zdrobesc toate,
Sunt un cer de seninătate când în minte sunt ceață toate
N-am să fiu ca tine, am să încerc să nu,
Că poate nu-i echilibru nici la mine, dar la mine e cu multă iubire.
•
Aș vrea să nu-ți mai fie frică să iubești, să nu-ți mai fie frică să-ți dorești,
Să-ți lași copilul să-l iubească pe al meu
Aș vrea să înțelegi că am fost un suflet uitat,
Că vreau doar o îmbrățișare în mare și un sărut gentil pe frunte
Că nu-ți cer multe, doar să nu uiți de mine,
Aștept momentul, nu știu dacă mai vine sau plec eu între timp.
•
Știu că n-am să te las așa ușor, deși aș vrea uneori,
Știu că n-am să mă las așa ușor și am să vreau să-ți fie bine.