Vreme nouă

Mi-ai înnoit sufletul de la zero

Cu viața care i-a lipsit,

El s-a atașat de tine

Doar așa vedea o cale,

Spre o formă de viață.

•

Și ce emoții a trăit,

Văzându-te implicat

Pănă-n măduva oaselor,

Și dincolo de ele te-a privit

Regăsindu-se pe sine.

•

A așteptat o vreme nouă

Ca să găsească un om pierdut,

I-a dăruit ultimul strop

De viață, de iubire, de rouă,

Doar să soarbă din iubire.

•

Căci fructul e prea dulce,

Și dorul prea amar 

Pentru viața asta de om, 

E mult prea mult suspin 

Acolo unde zâmbetele lipsesc. 

•

Când inimile s-au aprins

Niciun vis nu a fost prea mare,

Niciun pas în zadar 

Când urmam aceiași cale, 

Nici o lume nu era prea mică…