marlboro 7 scurt
Portocale, zmeură și vanilie,
Mirosul tău din zilele târzii de vară
Tutun ce-mi descântă pleoape și tâmple,
Soare ce-mi bate pe spatele gol
Așa se simțea viața înainte să-mi fugi.
•
Fereastra din capăt de hol stă și-acum închisă,
N-am avut și n-am vrut să răzbesc, n-am putut să o mai văd deschisă
Mi-ar rupe inima în 6 să-ți simt mirosul cum se prinde de ea, cum se luptă să-mi ajungă din nou în fiecare mică trăire,
Soarele nu a mai atins moleculele din mine de când nu mi-e bine, nu mă mai știe și mă caută în neștire.
•
Am portocale peste tot în cale, în pat, pe covor, în baie și chiar și-n minte,
Poate ofilite, vechi, stricate sau poate chiar prea proaspete
Le am mereu în cale, îmi lasă urme de scrum și un prea cunoscut parfum de dor și de ce nu o să mai fie,
Iubire prea profundă, sau poate nu destul de absurdă mă stinge ușor în scrumiera de pe hol.
•
Aș vrea să pot să iubesc să nu te mai iubesc,
Dar n-am scăpare, prune uscate și vin fiert
Aroma sărbătorilor cu tine îmi oferă nostalgie,
Obrajii îmbujorați de atâta râs, ochii verzi și umezi, buzele uscate de atâta eternitate
E tot ce-mi amintesc din ultima noapte,
N-am uitat și nu te-am uitat
Te așteaptă la intrare un bol cu portocale și cu țigările preferate.