LOCUL 1

în cadrul Concursului de creație literară

„Castane dulci pentru o iubire amară”

— Iustina Popa —


1. Pentru început, mi-ar plăcea să cunosc omul din spatele creației. Cine ești în viața de zi cu zi, de unde vii și ce planuri mărețe ai?

Omul din spatele creației este în primul rând creația. Cred că suntem ceea ce scriem. Totuși, ca să vă împărtășesc puțin din viața cotidiană, vă pot spune că sunt o motociclistă și scriitoare (în devenire), roșcată (care oscilează pe întreaga paletă de roșu și adiacente), sibiancă, o călătoare și ca profesie sunt designer de interior. Privitor la plauri de viitor, țin să spun că planurile mărețe nu se divulgă, ele se concep în taină și în tihnă. Ah! Și am 25 de ani, în caz că interesa pe cineva.

2. Consideri că ai o pasiune pentru scris? Reușești să te folosești de acest instrument ca formă de exprimare?

Pasiunea este scrisul și scrisul este pasiune. Cele două sunt interdependente. Mai mult, acest „instrument” îl folosesc doar ca pe o formă de exprimare. Niciodată nu am făcut-o că „trebuie”. În momentul în care ajungi să scrii doar ca să livrezi, din punctul meu de vedere, tu nu mai aparții pe de-a-ntregul acelui text. Scrisul este despre simțire și se poate realiza, în adevărata lui valoare, doar apelând la sentiment. Scrisul trebuie să fie organic.

3. Din punctul tău de vedere, poate fi folosit scrisul ca formă de eliberare emoțională?

Îmi place să cred că toți marii scriitori, așa au început să scrie – ca act de eliberare emoțională. Există în lume oratori buni și scriitori buni, oameni care ajung la suflete prin cuvinte spuse, iar alții prin cuvinte scrise. Mai rar un orator bun este și un scriitor bun, eu cu siguranță aparțin categoriei de „transmitere a sufletului în scris”.

4. Când și cum ți-ai dat seama că poți scrie, iar că cele scrise au un sens? Ai avut susținători?

Am început să „scriu” în momentul în care am învățat să scriu. Mi-o aduc aminte și acum pe mama când a venit prima dată la mine, eram în clasa a II-a, și mi-a spus „Uite, acesta este un jurnal, poți scrie în fiecare zi în el ce ți se întâmplă, ce simți și prin ce treci.” Pasiunea pentru scrierea artistică a venit mai târziu, undeva la 14-15 ani, când mi-am dat seama că sufletul meu, de adolescentă neînțeleasă, doar așa se poate exprima. Scrierile în acea perioadă au ajuns la o profesoară de la o clasă paralelă, o profă` cool, tânără care mi-a dat primul feedback legat de ceea ce scriu. 10 ani mai târziu, o numesc cea mai bună prietenă și niciun text nu este expus până ce ea nu îl citește și critică. Cea mai mare susținătoare a mea îmi este și cel mai mare critic și este parte integrată a scrierilor mele. Vă spun sincer, de susținători „cunoscuți” m-am ferit, în ideea în care îmi vine mai ușor să îmi expun scrierile criticilor și/sau necunoscuților, decât acelora care chiar fac parte din viața mea. Arareori ajung textele mele în fața prietenilor sau familiei. O ultimă idee aș vrea să adaug aici, a influențat stilul scrierilor mele momentul în care l-am descoperit pe Cioran, aveam vreo 16 ani. El a fost, este și va rămâne prima mea iubire într-ale literaturii și scrierii.

5. Unde găsești inspirație pentru scris și ce te motivează să continui?

Cum am mai spus și anterior, nu pot scrie dacă nu simt. Consider că un text bun este acela care transmite „ceva”. Dacă textul meu a atins măcar o persoană, în egal ce mod, atunci scopul meu ca scriitor a fost îndeplinit. Inspirația o găsesc în mine. De multe ori inspirația se conturează în durere, ea fiind cel mai puternic sentiment creator pentru mine. Desigur, mă pot inspira și din evenimente exterioare mie, dar pentru a se transpune în scris, ele trebuie trecute prin introspecție și raportarea propriei persoane la acestea. Nu cred că există un „leac” pentru lipsa de inspirație, cred că este nevoie să îți dai timp… să simți. În cazul meu nu pot descrie cu exactitate motivația care mă face să continui să scriu. Sunt oportunități, momente în care eul meu creator se alinează cu lumea exterioară, cum ar fi și concursul de față.

6. Povestește-mi puțin despre experiența ta artistică. Ai mai participat la astfel de concursuri? Cum ai aflat despre noi?

Experiența mea artistică zace în notițele din telefon, de pe la 14 ani până în prezent, în pagini din jurnal aranjate pe rafturi, sau de mult funingine. Cât despre experiența publică, am mai participat la concursuri și am fost premiată și publicată în antologii la Sibiu (în Conexiuni) și la Timișoara (la cenaclul Pavel Dan). Despre voi am aflat exact de la susținătoarea și criticul meu anterior menționat, Lore Vre, la rândul ei scriitoare (de poezii).

7. „Castane dulci pentru o iubire amară” vine de la sine cu o încărcătură emoțională destul de puternică, și totuși te-ai încadrat perfect cerințelor noastre, exclusiv tema pare să ți se fi potrivit. Ți-a fost greu să abordezi această temă? Ce sentimente te-au încercat pe durata întregului proces de creație?

A fost greu să abordez tema la început pentru că eu nu mănânc castane : )) Până am găsit direcția în care vreau să duc textul, plecând de la tema dată desigur, a fost un drum întortochiat plin de idei aruncate la o parte. Sentimentele au fost și ele pe întreg spectrul, de la durere și tristețe rememorată pentru a găsi inspirația, la agonie, când am rămas fără ea, la extaz, când aveam forma finală în față.

8. De data aceasta, noi am solicitat participanților noștri ca lucrările să fie sub formă de proză. Știm din concursurile organizate anterior că tinerilor le este mai ușor să se exprime în versuri. Tu din ce categorie faci parte? Cât de greu sau ușor îți este să scrii proză?

Nu scriu poezie. De fel, de principiu, poate am o ură nejustificată față de a scrie poezie, deci concursul a venit pe sufletul meu. Nu că aș fi avut vreo șansă în fața adevăratelor talente poetice, dar nu ajungeam nici să citesc regulamentul concursului dacă era vorba din start de poezie. Așa că, dacă mai sunt și alți fanatici ai prozei ca mine, vă propun vouă, asociației, să alternați poezia cu proza, ca să avem și noi, muritorii de rând, oportunități de a ne face auziți.

9. Ce gen de literatură preferi să citești? Ai un scriitor preferat?

În principal întind mâna spre filosofie sau psihologie, însă când vreau să evadez puțin din realitate (și migrene), aleg thrillerele polițiste, poate drame și literatură clasică. Niciodată romance, fantasy sau SF. Un singur scriitor preferat? Greu de ales. Inima mea îi aparține lui Cioran, dar este loc suficient și pentru Camus, Kafka sau Dostoievski, recent intrat este și Irvin Yalom.

10. Obișnuiești să participi la evenimente sau cenacluri literare?

Nu am participat până acum la niciun cenaclu literar, iar dacă lansările de carte nu se pun ca evenimente, atunci nu, nu am participat nici la evenimente. Dar sunt deschisă spre a începe să o fac. 😊

11. Unde te pot găsi cititorii noștri? Vor avea aceștia acces la mai multe creații literare din partea ta? Te pregătești să publici ceva anume, în viitorul apropiat?

Am mai spus că planurile mărețe trebuie coapte în taină și tihnă, dar lăsând asta la o parte, da, m-am gândit să public, însă nu vreau să fac din asta o presiune de a „livra”. Mai mult, nici nu aș ști acum care sunt pașii și de unde să încep. Concursurile de genul acestuia îmi dau doar validarea necesară, curajul că ceea ce fac, fac bine și vă mulțumesc din nou pe această cale. Cititorii mă pot găsi pe instagram @iustinapopa.

12. Cum ți s-a părut interacțiunea cu echipa Artă de Patru Dimineața? Ți-ar plăcea să existe o colaborare cu noi, în viitor?

Echipa Artă de Patru Dimineața minunată, comunicarea ireproșabilă, organizarea on point. Mi-ar plăcea, desigur, să existe o colaborare, sunt mai mult decât deschisă la a descoperi oameni minunați care fac aceeași artă pe care o iubesc atât de mult.

13. La final de interviu, te rog, lasă un gând pentru cititorii noștri!

Am spus destule și nu aș vrea să plictisesc publicul, unii vorbesc mult, alții scriu mult. Eu scriu mult : )). Pentru cititorii Artă de Patru Dimineața, în viață veți rămâne cu locurile pe care le-ați vizitat, oamenii pe care i-ați cunoscut și cărțile pe care le-ați citit. Citiți, călătoriți și simțiți. Poate nu toți care mă citiți acum și scrieți, deși voi avea un gând și pentru aceia dintre voi care scrieți. Pentru toată lumea care caută fericirea, să știți că fericirea este capacitatea de a simți întreg spectrul de sentimente și nu există sentimente pozitive sau negative, ci doar sentimente. Vă invit cu dragă inimă să vă dați voie să simțiți tot ce trebuie să simțiți și, de ce nu, să transformați asta în artă, chiar dacă este scriere, pictură, muzică sau orice altă formă de artă.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.