19.01.2024 — 01.02.2024

Temă: Inspirație după fotografie

1. „Ce-ar fi să mă zugrăvesc în tonuri de tragic violet și să-mi zidesc o fortăreață de zâmbete stelare, răsfrânte strâmb de lumina lunii?

Aș vrea să mi le înșir de-a lungul pereților distruși de utilizarea continuă a unui lipici coroziv, să sfâșii posterele încărcate de poze scoase din context cu diverse celebrități și să agăț nebuloase stinse de tavan. Sper ca deplânsele comete să planeze în alcovul gândurilor mele ca niște șoimi flămânzi deasupra prăzii, să-mi pândească visele prăfuite de șacalii cu ochii roșii lipiți de geam. Mi-am luat o pensulă despicată, roasă de felurite regrete artistice, dar știu că o să-mi ajungă să mâzgălesc cinci colțuri tremurate de luceferi stinși și să-mi înec grijile într-un conservant plin de coloranți alimentari. De o scară nu am nevoie, o să ajung la tavan ridicându-mă pe vârfurile degetelor.

Ce dacă o să mă învinețesc? Mai bine eu decât ambițiile mele cu miros de sulf…”

⚫️ Creație proprie:

@zahariamaraioana

———————————————

2. mici limite de limbaj

„la-nceput a fost lumină dar a fost doar o licărire

o licărire care a părut imensă pentru că a fost prima și nu existau

altele mai mari cu care s-o poți compara

și încă nu există

privesc la bolta neagră a nopții și simt cum o stea din

constelația săgetătorului se reflectă prin ochii mei negri până în creierul meu

și la-nceput e lumină și e prima, mereu o să fie prima

poate crește sau poate scade dar se schimbă, se transformă și îmi face în ciudă orice formă ar lua

căci tot ce vreau este s-o capturez s-o scriu s-o spun cuiva s-o gândesc să fac ceva cu ea

dar nu pot și n-o să pot în veci

orice aș încerca să-i fac aș deforma-o aș face-o soare sau bec sau far

aș nenoroci-o și aș urâți-o

și n-ar mai fi la fel

pot s-o păstrez doar dacă n-o ating și trebuie să accept asta

să accept că deși există în mine e de neatins

la-nceput este lumină din care ne-am născut toți și în care vom muri căci din pământ am venit și în pământ ne întoarcem”

⚫️ Creație proprie:

@alice.s.didu

 ———————————————

3. Univers interior

„Îmi ridic privirea spre cer…

Sunt cam mic, par sub nivel.

 •

Mă ridic în picioare, și sper…

Carusel de emoții, mă cuprinde un zmeu.

 •

Realizez că eu pot, dacă vreau,

Îmi imaginez doar un ocean

De vise, de stele, de sentimente

Ce mă ajută să evadez din cotidian.

 •

Îmi ridic privirea spre cer…

Sunt mare, puternic, și tot ce vreau!

 •

Ofer tuturor ce am mai bun,

Pictez un univers blând,

Destăinuind conexiuni nebănuite,

Sunt tot ca tine,

Ești tot pentru mine,

Sunt încă copil,

Ești încă copil,

Hai să ne îndrăgostim

De viață, de lună, de soare,

De zi, de noapte, de mare,

De tot ce ne înconjoară!

Hai să iubim infinit și înzecit,

Pentru că lumea asta mare

S-a pustiit.

Hai să fim noi căldură, și soare,

Pentru sufletele goale.”  

⚫️ Creație proprie:

@Mia.Ayuri

———————————————

4. În propria-mi lume

„Având ca pânză cerul, am decis să îmi imaginez propria-mi lumină, propria-mi lună, propriile mele stele.

Urcând pe scara speranței, am îndreptat atenția înspre un destin neștiut de ceilalți oameni, neștiute de celelalte ființe.

Mi-am lăsat soarta pe mâna nopții, așteptând să visez iar și iar, să văd din nou copilul ce eram odată. Copilul lipsit de griji, lipsit de durere și chin; copilul ce demult zâmbea cu adevărat, fără să simtă nevoia de a se preface.

Am ascultat cântecul Reginei. Hainele ei se amestecau una cu cealaltă, creând o frumoasă sonată, parcă cântată de un înger.

Tot Regina mi-a adus pe lângă urechile mele și o șoaptă ce mă liniștea instant. Frumusețea ei fără amestecul omului m-a făcut să revin iar și iar, atunci când haosul îmi bătea la ușă.

Hainele ei ー frunzele, șoapta ei ー vântul, iar ea însăși, Regina ー natura în miez de noapte.

Așa că am ales din nou să aștept cuminte ca ziua să treacă, am privit cu dragoste din nou cum becul uriaș se urca pe cer, iar apoi am zâmbit instant, când noaptea a început să mă îmbrățișeze într-un fel în care nici propria mea nu obișnuiește să o facă.”

⚫️ Creație proprie:

@writer.from.the.stars

@_denisa19.

———————————————

5. Părintele meu, cerul!

„Un singur cer albastru,

Constelații și regrete, stele și caschete

Nuanțe reci de albastru cu subton călduț,

Mă plimbă pe un nou drum mult mai drăguț.

 •

Mi-am ales singură într-o dimineață bucata de cer preferată,

Am marcat-o, am visat-o, mi-am imaginat-o

Noaptea mi-a fost un sfeșnic bun și m-a călăuzit spre el,

Mult prea departe să pot să ajung la el, intimidant și rece, singur și fioros.

 •

Frica de el nu m-a oprit, căci iubirea a fost prea mare,

I-am arătat ce înseamnă o îmbrățișare plină de ardoare

I-am desenat timid o stea și încă o stea până a prins curaj,

Luminos ca niciodată mă pupă pe frunte părintește.

 •

M-a surprins cu luna, căci știe că-i preferata mea,

I-am devenit în taină copil și a știu să mă iubească din prima zi în casa noastră

A trecut o eternitate și m-a vindecat de toate.”

⚫️ creație proprie:

@ioana_gabriela_zamfir

———————————————

6. „strângeam stele în mână

reculegeam speranța

priveam în ochii tăi

până dimineața.

 •

iubește mai tare cerul

căci sunt și eu acolo

prinzând între foi praful

iubindu-te la solo.

 •

am încercat să te ajung din urmă

pe scări de visuri nenăscute

înainte să prindă vreau să scap

de efectul turmă.”

⚫️ Creație proprie:

@mariaa_victoriaa6

———————————————

7. „Mi-am creat propriul univers, pictat în cele mai frumoase nuanțe, căci nu-mi mai găseam locul printre muritori și-am fugit către stele. Nu am lăsat nicio ancoră, știu drumul la întoarcere, va fi mereu la fel, destinația însă se schimbă atât de des. Flacăra speranței mocnea în inima mea așteptând să devin împlinită. Oare dacă ai la picioare toate stelele, te simți fericit? Oare așa se definește fericirea sau e doar o stare de spirit care îți traversează tot corpul preț de câteva momente și are efecte nedescifrabile din exterior?”

⚫️ Creație proprie:

@_georgii28

@poezii._.citatee

———————————————

8. Îți amintești când ne jucam de-a astronauții?

„Ce ne mai plăcea să ne imaginăm pe planete cu nume stranii,

dar asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă

înainte să creștem…

Totuși îmi plăcea inocența acelui copil

care abia știa să țină o pensulă în mână.

 •

Ne era sete de cerul albastru,

așa că ne pictam propriul cosmos

în nuanțe de albastru închis și deschis

în timp ce stelele ți le culegeam din ochii tăi naivi.

 •

Fii tu copil interstelar,

plin de vise și dorințe.

Urcă pe treptele vieții

Sus! Tot mai sus!

Fără să te mai uiți vreodată în jos

fiindcă ieri jocul s-a terminat, iar mâine nu va mai fi timp pentru altul.”

⚫️ Creație proprie:

@iusedtopaint

@_jurnalul_cu_amintiri_

———————————————

9. Steaua Nordului

„Tu ești cel ce-și pictează

Propria scară către Univers

Stelele doar te ghidează

Să nu mergi invers.”

⚫️ Creație proprie:

@cristescuamy

@artsday33

———————————————

10. În sus

„Fiece vis mi-l trec în suflet

Cum pictez pe cer stele;

Ca noapte de noapte

Să prind dintr-o privire

Orice motiv

Să continui,

Să trag cât mai tare,

Să mai fac un pas că pot

Și să mă văd împlinită,

Cât mai sus,

Zburând prin tot ce îmi face sufletul să vibreze

Și să strălucească.”

⚫️ Creație proprie:

@nicolga.99

@nykonii

———————————————

11. Trepte de ceară

„Am urcat trepte de ceară;

S-au topit sub pasul meu.

Lumânări arzând pe cerul

Zugrăvit de Dumnezeu.

 •

Am aprins o stea nălucă

Cu a pensulei făclie

Să lucească-n întuneric

Și să ardă tot mai vie.

 •

Și de se va stinge mâine

De rafala întristării,

Din paleta-praf-de-vise

Voi picta din vârful scării.”

⚫️ Creație proprie:

@morphine.16

———————————————

12. ,,Îmi fac o scară de vise

Să pot atinge steaua mea,

Cu pași înalți și suflet strâns

Urc încontinuu pentru vis,

Seara îmi deschide drumuri,

Iar mintea mea le împlinește.

Niciun gând nu-i prea greu,

Când mă plimb prin lumea lor

Și pictez cu mâna mea

Tot ce se croiește în suflet,

Fiindcă fericirea-i demnă

Acolo unde luminile nu se sting.”

⚫️ Creație proprie:

@ioana_gst

———————————————

13. Dacă am reușit să visez până la stele, atunci pot face tot ce îmi doresc

„Atunci când eram doar o fetiță, îmi plăcea să privesc cerul înstelat și să țopăi cu mâinile ridicate, sperând că voi reuși să capturez între degete câteva stele pe care să le așez deasupra patului plin de plușuri. Aveam întotdeauna grijă ca nimeni să nu mă prindă încercând să răpesc cerul de stelele sale. Nu e frumos să împrumuți fără voia Universului, dar oare mă putea acesta învinovăți?

Când încercările mele eșuau, mă retrăgeam ușor dezamăgită în camera mea și încercam să adorm. Număram în gând constelațiile văzute, până când mă regăseam printre ele. În marea majoritate a viselor mele, urcam o scară infinită care se oprea atunci când simțeam că mă îndepărtez de luminile palide ale sătucului în care locuiam. Uneori reușeam să ating stelele și să le simt căldura, iar acelea erau momentele pe care le consideram a fi norocoase.

Am crescut acum, văd cerul mai des și îl visez mai rar, dar există frânturi din acea fetiță care ies la iveală în clipele în care îmi e cel mai greu și ea însăși îmi reamintește că “dacă am reușit să visez până la stele, atunci pot face tot ce îmi doresc.”

⚫️ Creație proprie:

@ninalinaivan

———————————————

14. Stele

„Aseară am vizitat cerul să te văd prin fum de blunt…

Oh, ți-ar fi plăcut margarete ori nu-mă-uita

cusute pe cămașa descheiată,

șifonată, prea mult strânsă-n pumni cu patos

de una, zece, o sută – mai mult! – o mie

–  mai mult! – o sută de mii de stele aruncate pe divan…

N-ajunge o viață să știm câte ne stau cunună

pe frunțile lipite de cer ori sunt martorii tăcuți ai jurămintelor

în priviri, în sărutări, în combustii deocheate, în visul făr-de-final!

Mireasma ta – fier îndulcit d-ambrozie –  amețește viscerele!

Tună noaptea în artere ș-arzi pătimaș p-ogiva baldachinului

Eros al meu, al șoaptelor ș-al nimănui!

Căci doar iubești cu vervă din nemurire muritorii!

Și ce-i iubirea dacă nu voința de-a trăi la nesfârșit?

Prin ochi, prin buze, prin carne și oase,

prin memorii și moarte!

Ce mult trăim în moarte!  

Nu stingeți stelele, nu aprindeți soarele,

Mă uitam invers, o, păcat asudat cu glas de alamă,

Aștrii au rădăcini, stau cuibăriți în țintirim

Și știu, când zorile sunt târzii n-ai să mai vii

prin ochi, prin buze, prin carne și oase…

prin memorii și moarte!”

⚫️ Creație proprie:

@cristina.negreanu

———————————————

15. „Uneori privesc în serile fără speranță spre cerul înstelat

Și mă întreb unde s-a dus viitorul pe care l-am visat

Când eram mic credeam că pot picta cerul în culori vii

Acum încerc să-mi găsesc locul printre nuanțele de gri

 •

Căci poate stelele nu au nevoie de mentenanță, dar eu da

Mai ales în zilele în care nu le mai văd așa clar strălucirea

Și dacă astrele nu trebuie pictate înapoi după o ploaie

De ce, chiar și în zilele calde, lacrimile îmi curg în șuvoaie?”

⚫️ Creație proprie:

@robert.boeru

———————————————

16. Pictura

„Pictez cerul,

Chiar de doare,

Printre nori şi galaxii,

Poate o să aduc culoare

Stelelor, uitate, vii.

 •

Creionez chiar de nu pot,

Căci n-am aripi să reuşesc,

Doar o pensulă şi un gol,

Cel mai mare pământesc.

 •

Printre ceasuri şi minute,

Creionez culori în gri,

Poate reuşesc apusul

Viselor mele târzii.

 •

Pictez Luna,

O minune printre atâtea stele uitate,

Căci şi ea, chiar de nu ştie,

E mai frumoasă decât toate.

 •

Pictez cerul, căci îmi doresc,

Printre stele şi culori,

Să pictez iar răsăritul,

Văzut de atâtea ori.

 •

Răsăritul şi apusul,

Două lumi ce nu pot sta,

Ce îmbrăţişează zorii

Iar în mijloc, inima.”

⚫️ Creație proprie:

@danielamariaciobanu

@neoficial.daria

———————————————

17. Cosmos

„Să ajung la obiective trec de obstacole mereu,

Dar nimeni nu știe cât e de greu.

Ating parcă stelele cu buricul degetului și apoi parcă mă trezesc.

Visez doar la cosmos și din nou  mă…prăbușesc.”      

⚫️ Creație proprie:

@cartisiceai

———————————————

18.   Cataclism

„S-au șters contururile nopții

Te ștergi și tu, mă șterg și eu

Hoț de patimi, hoț de stele

Lacrima lui Prometeu

S-au șters contururile nopții

Veșmântul l-aș purta pe dos

Scara asta deformată

Îmi pictează calea-n jos

Iar eu mă duc…”

⚫️ Creație proprie:

@vraja_trandafirului

———————————————

19.   Muza

„într-o seară de mai

te-ai îmbrăcat în veșmânt de stele

ai acoperit goliciunea sub sânul infinitului

mi-era cald la tine în brațe

degetele s-au dezmorțit

și ușile s-au deschis la mine în palmă

am urcat pe mișcătorul foc

până la sutele de clipiri

pe care le-ai aruncat la îndemână

ți-am unit ochii, buzele și sânul cuprinzător

într-un limbaj de buze mute

acum sunt artist

iar tu muza mea”

⚫️ Creație proprie:

@alteregopoesis

———————————————

20.  Luna se va ciocni de soare

„Dau foc unei culturi agricole de stele

Ca să ne vedem în altă viață,

Dar Dumnezeu iubește insomniile,

Așa că am rămas trează

Până am dispărut

Într-o galaxie din palma dreaptă.“

⚫️ Creație proprie:

@_mariana.faur_

———————————————

21.  Prima stea

„Îmbrățișez pleoapele în fiecare noapte și-mi las ochii să se iubească, să picteze cu lacrimi albastre întinsul gândurilor ce nu îmi dau pace, să facă amintirea chipului tău să strălucească ca-n prima zi, la fel cum Venus străpunge întâia oară boltă întunecată. Și totuși…Împletituri întregi de stele mă opresc din a-ți vedea chipul, căci știu că lumina ta a devenit deodată dureroasă, prezența ta caldă, ca de Soare, îmi consumă ființa și îmi nimicește voința. Urcușul meu pe scara unei povești de iubire copilărească, s-a frânt la mijlocul capitolului și nu am apucat să aflu de mă vei face vreodată să râd ori să plâng.”

⚫️ Creație proprie:

@maeria_3

@flowers_of_poetry

———————————————

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.