Legături bolnăvicioase 

Vreau doar ascultare și o mică îmbrățișare când lumea se dărâmă, 

Vreau cel mai zemos râs, vreau că vreau să vreau

6 portocale lăsate la copt doar pentru mine, să-mi fie în tihnă, toate odată sau toate pe rând,

Liniște pe vinil într-o absurditate de joi seară în casa ta.

•

Să-ți port tricoul fără ura, fără jena, fără frică,

Să pot să beau din nou cafea fără zahăr brun

Să-ți mai văd odată nasul puțin turtit și barba aranjată, părul ciufulit și zâmbetul neodihnit,

Să meargă în surdină același televizor obosit de-o eternitate, deși ne dor toate și nu-l ascultăm deloc.

•

Portocale la metrou, în piață, chiar și pe stradă,

Toate-s ale tale și-mi fac cărare către vechea casă

N-am luat metroul din sfârșit de Noiembrie răcoros,

M-am ascuns sub pat, eu și colecția de plușuri

Știi, încă n-am uitat, probabil n-am s-o fac vreodată.

•

Te port cu mine peste tot, îți simt mirosul cu fiecare pas,

Poate e greșeala mea, dar n-am putut să mă abțin, iți port parfumul în zilele târzii de vară, căci atunci te-am cunoscut

Ai briză de început, ai ochii blânzi și cutele sublime,

248 de alunițe ți-am numărat întâmplator cu intensitate și dor.

•

Ai zbuciumat în mine toate fricile și gândurile neobosite,

Cu doua mâini străine și 248 de alunițe, cu tutun, dar nu rulat

Ochii se caută în continuare deși noi ne-am oprit, mâinile se prind una pe alta, gurile se strigă neîncetat, de neoprit,

Să știi că n-am murit, aștept un semn.

•

Copil pierdut, suflet uitat, om agitat,

Am învățat că nu-i nici la tine așa ușor, cum vrei să pară 

Că somnul îți e mai străin decât ți-am fost eu vreodată și că pacea încă nu-i la tine,

Nu te-au învățat la școala ce e liniștea și regăsirea, ce e căutarea și iubirea

Boabele de cafea așteaptă blânde să le macini în casa noastră mare, 

La lecția despre iertare și acceptare.