Legături bolnăvicioase 

Vreau doar ascultare și o mică îmbrățișare când lumea se dărâmă, 

Vreau cel mai zemos râs, vreau că vreau să vreau

6 portocale lăsate la copt doar pentru mine, să-mi fie în tihnă, toate odată sau toate pe rând,

Liniște pe vinil într-o absurditate de joi seară în casa ta.

Să-ți port tricoul fără ura, fără jena, fără frică,

Să pot să beau din nou cafea fără zahăr brun

Să-ți mai văd odată nasul puțin turtit și barba aranjată, părul ciufulit și zâmbetul neodihnit,

Să meargă în surdină același televizor obosit de-o eternitate, deși ne dor toate și nu-l ascultăm deloc.

Portocale la metrou, în piață, chiar și pe stradă,

Toate-s ale tale și-mi fac cărare către vechea casă

N-am luat metroul din sfârșit de Noiembrie răcoros,

M-am ascuns sub pat, eu și colecția de plușuri

Știi, încă n-am uitat, probabil n-am s-o fac vreodată.

Te port cu mine peste tot, îți simt mirosul cu fiecare pas,

Poate e greșeala mea, dar n-am putut să mă abțin, iți port parfumul în zilele târzii de vară, căci atunci te-am cunoscut

Ai briză de început, ai ochii blânzi și cutele sublime,

248 de alunițe ți-am numărat întâmplator cu intensitate și dor.

Ai zbuciumat în mine toate fricile și gândurile neobosite,

Cu doua mâini străine și 248 de alunițe, cu tutun, dar nu rulat

Ochii se caută în continuare deși noi ne-am oprit, mâinile se prind una pe alta, gurile se strigă neîncetat, de neoprit,

Să știi că n-am murit, aștept un semn.

Copil pierdut, suflet uitat, om agitat,

Am învățat că nu-i nici la tine așa ușor, cum vrei să pară 

Că somnul îți e mai străin decât ți-am fost eu vreodată și că pacea încă nu-i la tine,

Nu te-au învățat la școala ce e liniștea și regăsirea, ce e căutarea și iubirea

Boabele de cafea așteaptă blânde să le macini în casa noastră mare, 

La lecția despre iertare și acceptare.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.