inimă de țigancă
„de unde știi când iubești prea mult?
când simți că-ți bate-n suflet un clopot greu și surd
anunțându-ți sentința, irevocabil, dulce
dulce și grea cruce
fără cortegiu, bocitoare, coroane sau măcar tron
și n-am murit de boală, eu am murit de om
de prea mult om ce-am fost și de prea mult ce-am iubit
un om la fel ca mine
omul nemărginit.
prea greu mi-e să-mi mai port corpul ăsta tuciuriu
ți-l las ție pe tot, chiar de-l bagi în sicriu
îmi păstrez doar sufletul
căci el e egoist
suflet ce te iubește, suflet bătrân și trist.
eu sunt toată a ta, asta-i crucea-mi și-o port
căci doar cu tine sufletul meu
nu știe să stea mort.”