De ce citesc, ce înseamnă cititul pentru mine?

Încă de la o vârstă fragedă, de când am învățat să citesc, m-am hrănit cu fluturi de hârtie. Sunt pasionată de tot ceea ce înseamnă literatură universală, străină, clasică, de la fantasy la cărți de dezvoltare personală, idile romantice sau chiar și ficțiuni istorice.   În tot acest timp cititul pentru mine a fost acel pansament care mă făcea să îmi neg toate rănile, m-a ajutat să mă deconectez și să evadez într-o cu totul altă lume!

Citesc atunci când vreau să mă descopăr pe mine, citesc atunci când mă simt pierdută, citesc când sunt fericită, citesc sub apus de asfințit, citesc ca să îmi astâmpăr setea de cunoaștere, pesemne uneori citesc nu pentru a fugi de realitate, ci pentru a duce realitatea mai aproape de mine, prin fiecare pagină și carte devorată. Totuși, tind să cred că cititul a devenit, nu un obicei, ci parte din mine.

Dar până să ajung aici să o luam cu începutul. Vă invit să privim puțin în trecut la fetița cu două codițe din camera cu pereții roz care era supărată și ofticată că nu avea voie să se joace cu jucăriile împreună cu alți copii până când nu ajungea la așteptările învățătoarei. Mai exact, este vorba despre perioada când eram în clasa a II-a, iar învățătoarea voia ca eu să citesc perfect, iar în fiecare zi aveam șansa să o impresionez, dar asta însemna puțină muncă în spate, astfel m-am ambiționat și am reușit, iar de atunci cititul a devenit prietenul meu cel mai bun. Am început să citesc câte două, chiar și trei cărți deodată, între timp ce colegii mei abia citeau una, iar diferența dintre noi era faptul că eu trăiam în mai multe lumi, chiar și acum îmi aduc aminte că îmi făceam diverse scenarii în cap despre cum s-ar putea termina cartea, s-au ce aș adăuga eu poveștii. A fost o perioadă magică pentru mine, perioadă care încă continuă și acum, cu timpul am descoperit alte genuri de cărți, m-am maturizat și am crescut odată cu aceste cărți minunate.

Așadar, ne naștem ca să trăim, supraviețuim pentru a ne dezvolta și citim pentru a cultiva acea sămânță a înțelepciunii care stă, rumegă și înflorește ca mai apoi să culeagă niște roade bogate pentru a ne alina sufletul în cele mai dificile și negre momente ale vieții! Pentru mine, un răsărit de sioare și o carte nouă sunt o adevărată invitație la viață…