Alive 10.2

― Trebuie să plecați de aici!
Jonas nu se putea mișca. Transformarea îl uluia și îngrozea în același timp. Fu nevoie ca medicul să-l târască după el cu toată forța, dojenindu-l constant.
― Desprinde-te de ea, Jonas!
― Nu știu cum!
― Imaginează-ți că te dezlipești de ceva!
― Nu pot!
― Relaxează-te!
Konrad se opri în spatele grozăviei. Suflecă mânecile și prinse de cele două coloane vertebrale, trăgând cu putere. Mușchii i se încordau, sufla greu și se temea să nu fie descoperit.
― Opune-te!
Ofelia se prăbuși. Jonas îi întinse mâna, ajutând-o să se ridice. Medicul alerga cu halatul descheiat pe culoare. Ceilalți oameni se îmbulzeau afară. Pardoseala se zguduia peste tot, clădirea începea să se zgâlțâie. Grinzile și pilonii pârâiau.
― Ce se întâmplă? Urlă băiatul după Konrad – continua să alerge.
― Ce a fost asta? Îl întrebă femeia, nedumerită de metamorfoza produsă. Tu ești cel de la fereastră? Transformarea, chiar și pentru câteva minute, o slăbise. Se chinuia să-și revină. Nu se lăsa pradă stării de leșin.
― Da! O trase de mâna după el, urmând drumul spre subteran. Îți voi explica tot, dar nu acum! Promit! Trebuie să ne grăbim!
Konrad fugea, gâfâind, spre celule. Calul, cel despre care îi spusese Jonas era un metamorf impresionant, adormit de douăzeci de ani, considerat de către Mătușă mult prea periculos, neputând fi controlat. Așteptase atâția ani să-și elibereze prietenul din copilărie, încât acum simțea că drumul se lungește în fața sa. Nu își permisă să-și tragă sufletul nici măcar o secundă. În partea opusă clădirii Jonas și Ofelia alergau printre oamenii speriați. Pereții se prăbușeau, podelele se surpau. Îi împingeau cu coatele pe cei care le stăteau în cale și îi trânteau pe cei care le blocau drumul.
Caius se apropia de Aravhandale împreună cu armata sa. Bartolommeo era aproape la final, surpase în proporție de 95% toată securitatea Bazei. Primise în ajun mesajul: „Suntem la Vorniam! Venim cu întăriri!”. Sub dărâmăturile fostului oraș se ascundeau creaturi îngrozite de faliile subterane. Ceva ieșea la suprafață! Caius îi anexase armatei sale. Pentru moment ceea ce avea să iasă la lumină trebuia să aștepte, căci Mătușa trebuia să cadă! Timpul nu mai avea răbdare, toți fremătau peste tot. Revolta se apropia! Capitala fusese cuprinsă de neliniște. Bartolommeo transmisese oamenilor mesaje codificate prin cântecul căpeteniei creaturilor și mulți înțeleseseră despre ce era vorba. La zece seara o furtună de zăpadă măturase liniile de comunicare, Konrad îl eliberase pe Cal – se strânseseră în brațe și îi explicase în mare parte acțiunile. De pe coline se aprinseseră vechile faruri. Armata neagră se ghida după ele prin vântul năprasnic și prin troienele care le înghețau picioarele. Tobele urlau, glasurile fredonau, uitând de frig și oboseală.
Ajunși la adăpostul casei din poiană, tinerii se opriră în loc, se priviră preț de câteva secunde, tresărind. Calul îi prinse din urmă, intervenind fără menajamente:
― Părăsiți clădirea! Merg după Bartolommeo!
― Și restul?
― Sper să fi ieșit!
Ofelia și Jonas se înțeleasără din uitături. Ținându-se de mâna urcară înapoi pe scările înguste. Cutremurul se dezlănțuise. Dacă asta le-ar fi dat peste cap socotelile? Mătușa ar fi scăpat din nou! Dacă i-ar fi răpit-o pe Ofelia? Gândul că ar fi putut să o piardă îi străpunse inima omului-bufniță. Pe culoare nu se mai întâlniră cu niciun om. La câțiva kilometrii distanță, dincolo de pădurea de fag, lansatoarele așteptau ordinul Mătușii care nu întârzie să apară.
TRAGEȚI! Salbe de tun și unde supersonice se năpustiră asupra clădirii. Zidurile se aprinseră ca o torță în momentul în care cei doi îndrăgostiți, tocmai regăsiți, pășiseră peste ultimul prag. Jonas o trase cu putere pe Ofelia, se dezechilibrară și căzură grămadă unul peste altul în marea înghețată. Urmă o bubuitură asurzitoare, acompaniată de explozia unei ciuperci roșii. Caius își îndruma oamenii spre capitală. De prin blocurile gri locatarii părăseau locuințele. Pancartele anunțau: NOAPTE BUNĂ, MĂTUȘĂ! Luminile se stinseseră peste tot, doar alarmele de urgență mai perturbau liniște nopții. Tot mai mulți împânzdeau străzile ca niște furnici. Prinseseră curaj, știind că creaturile sunt de partea lor.
Strânși la margine unei coline, oamenii Rezistenței făcuseră focuri înalte. Konrad le vorbea cu însuflețire. Mătușa se speriase și scosese călăii pe străzi, însă oamenii nu se lăsau speriați. Rachete de semnalizare luceau pe cerul plumburiu și focuri de arme se auzeau în depărtare.
― A început revolta! Noaptea asta va fi decisivă!
― Unde e Bart?
― Nu s-au întâlnit cu voi?
― Nu!
― Dumnezeule! Jonas fu pe punctul de a se întoarce printre flăcări, dar brațul medicului îl opri.
― E cu Cal, o să-l scoată de acolo! Se învârti spre oamenii chirciți de frig care nu apucaseră să-și ia gecile pe ei, căci fugiseră cum se găsise pentru a-și salva viețile. Trebuie să plecăm! Până în zori o să ajungem la porțile Capitalei.
― O să înghețăm! Veni un glas tremurat din spate.
― Fie să murim cu glorie!
Pe sub pământ aveai senzația că se zbat viermi gigantici. Gropi uriașe apăreau ici și colo, luând în hău mormane de zăpadă.
― Fiți atenți! Fiți vigilenți!
Armata creaturile uitase de frig, tobele îi ghidau și ura le conducea judecata. Trebuie să urăști ca să poți ucide! Dacă nu omori tu, s-ar putea să te omoare ei! Fulgii de omăt li se depuseseră pe umerii lați, decorându-le curajul. Din când în când se scuturau, apoi reluau marșul. Nu se mai temeau. Comincarea picase, tehnologia dispăruse. Era o noapte neagră, geroasă și decisivă pentru libertate! Paltonul de lână al lui Caius flutura în vânt ca un stindard de luptă.
Pe drumuri nu mai circula nicio mașină. Rezistența urma traseul, avea să se alăture în zori armatei și oamenilor de pe străzi. Jonas alerga printre camarazii săi, strigându-l pe Bartolommeo. Ajunse la capătul coloanei și dezamăgit spre prăbuși în genunchi:
― Fie să ne revedem, Bart! Morți sau vii! Sufletul i se frângea știind că-și lasă prietenul în urmă. Ofelia îi cuprinse spatele, oferindu-i din căldura sa:
― O să se întoarcă! Îl sărută pe obraji. Rămaseră un timp tăcuți, împietriți în zăpada care îi acoperea.

Lasă un răspuns

Latest post

Newsletter

Signup our newsletter to get update information, news or insight.