Accident în piața Amzei

Martie târziu cu ploi reci de vară ne-a prins iubirea noastră,

Pe străzile pustiite de atâta aglomerație urbană

Paris nu mai pare așa mic în plină furtună,

Și nici părul tău atât de zbuciumat de vijelie.



Balconul vienez ascunde multe povești, absurde, triste, acrite de atâtea lacrimi curse fără oprire,

Strada din față casei tale e parcă mai plină de flori în preajma mea

Interfonul îmi știe pe de rost irisul zglobiu și plin de strălucire,

Iar canapeaua din piele neagră îmi poartă în dezmierdare fiecare cută a corpului.



Accident în piața Amezei, așa se anunța declinul iubirii noastre

Terasa de la Obor nu-și mai are același kitsch fără mâinile noastre îmbrățișate

Alerg fără scăpare prin ploaia rece de București ca în vremurile bune, răsună timid râs de bucurie și-mi aduce aminte de tine.



Toate schițele le-am păstrat la Roma, în micul atelier de pe strada Pellegrino,

Ți-a rămas urma buzelor pe cana de cafea a italienilor

Deși le criticai mereu cafeau, te iubeau la fel de mult ca mine,

Găsești acolo și poza noastră preferată și umbrela roșie ce-ți purta noroc chiar și în zilele cu tornadă sfâșietoare.



În Berlin se întâmpla cel mai frumos polaroid din viața noastră,

Zahăr pudră și gogoși glazurate

Ți-au descoperit și ei talentul, deși pe mine nu mă credeai niciodată,

Blocurile gri din suburbie îmi distrugeau din fericire, așa că am ales să plec

Mi-ai zis că pictorii nu-și au pereche și că e mai bine să plec acum, cât nu e prea târziu.



Am păstrat mereu cu mine pensula ta preferată și parfumul cu portocale roșii,

Ai fost cea mai intensă iubire

Buchetele de lalele albe sunt colecționate, toate,

Deși nu ne-am mai văzut din târziul Berlin, mă bucur că am să-ți fiu muză mereu.